ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2487/2003

S-au

luat în examinare recursurile declarate de reclamanții I.P.A. și I.P.G. și de

pârâta S.C. “P.I.”SRL Cluj Napoca împotriva deciziei civile nr.22 din 5

februarie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția Civilă.

La

apelul nominal s-au prezentat: recurenții-reclamanți I.P.A. și I.P.G.

reprezentată de mandatar R.S.M.I.și recurenta-pârâtă S.C. “P.I.”SRL Cluj Napoca

reprezentată de avocat T.L.. A lipsit intimata-pârâtă S.C. E.B.S.A. – Sucursala

Cluj.

I.P.A.

depune dovada achitării taxei judiciare de timbru de 6.030.746 lei și timbru

judiciar de 20000 lei (chitanța 70048/10.06.2003).

Avocat

T.L. depune o notă de timbraj cu referire la sumele pretinse și o copie de pe

dovada achitării unei taxe de timbru de 4.728.060 lei calculată la valoarea

sumelor pretinse (ordin de plată nr.163 din 10.06.2003), arătând că originalul

ordinului de plată a fost trimis prin poștă.

Nemaifiind

alte chestiuni prealabile Curtea dă cuvântul părților în susținerea și

respectiv combaterea recursului urmând ca părțile să pună concluzii și cu

privire la competența de primă instanță a tribunalului de a soluționa cererea

de întoarcere a executării.

Recurentul-reclamant

I.P.A. și mandatar R.S.M.I.solicită admiterea recursului așa cum a fost

formulat și solicită cheltuieli de judecată. Lasă soluționarea aspectului pus

în discuție la aprecierea instanței. Depun concluzii scrise și solicită

respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâta S.C. “P.I.”SRL Cluj

Napoca precum și cheltuieli de judecată.

Avocat

T.L. solicită admiterea recursului declarat de S.C. “P.I.”SRL Cluj Napoca

pentru motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art.304 pct. 6,9 și 10

C.proc.civ.și modificarea în parte a deciziei atacată în sensul admiterii în

întregime a apelului declarat împotriva  sentinței civile nr.302 din 19 iulie

2001 a Tribunalului Cluj  cu consecința admiterii în tot a acțiunii

reconvenționale formulate de S.C. “P.I.”SRL Cluj Napoca, conform precizărilor

făcute în scris. Cu privire la recursul declarat de reclamanți, solicită

respingerea lui și obligarea acestora la cheltuieli de judecată.

Arată

că în opinia sa, în mod corect a fost  investit tribunalul în soluționarea

cererii de întoarcere a executării.

C

U R T E A

Asupra

recursurilor de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea  înregistrată sub nr.7505 din 13 septembrie 1999 reclamanții I.P.A. și

Irimieș G. au chemat în judecată pe pârâta S.C.”P.I.”S.R.L. – Cluj Napoca

solicitând întoarcerea executării în dosarul execuțional nr.496/1996 al

Tribunalului Cluj prin anularea intabulării dreptului de proprietate asupra

apartamentului nr.36 situat în Cluj Napoca, str.Peana nr.17, Bl. D-17, et.2,

sc.5, dobândit de pârâtă cu titlu de drept cumpărare la licitație, restabilirea

situației anterioare de carte funciară prin înscrierea dreptului lor de

proprietate și obligarea pârâtei să: le predea posesia și folosința bunului.

În

motivarea cererii reclamanții au arătat că decizia pronunțată de tribunal prin

care a fost încunoștiințată executarea silită a imobilului proprietatea lor, a

fost casată de curtea de apel în recurs.

S.C.

“P.I.”S.R.L. Cluj a formulat cererea reconvențională prin care au chemat în

judecată Banca “D.F.”S.A. – Cluj și au solicitat  ca instituția bancară să fie

obligată să restituie prețul de 97.000.000 lei  plus dobânda bancară începând

cu data de 9 aprilie 1998 și până la admiterea integrală – iar reclamanții să

fie obligați să-i plătească  suma de 87.331.234 lei contravaloarea

îmbunătățirilor aduse apartamentului plus dobânda bancară începând cu data de

22 noiembrie 1999 și până la data plății și instituirea unui drept de retenție.

În

motivarea cererii pârâta a arătat că la data de 9 aprilie 1998 prin licitație

imobiliară organizată de serviciul executorilor judecătorești de pe lângă

Tribunalul Cluj la cererea Băncii “D.F.”a fost adjudecat apartamentul

proprietatea reclamanților în favoarea lor; prețul plătit a revenit Băncii în

contul creditului neachitat de reclamanți.

Reclamanții

și-au completat acțiunea solicitând să fie obligată pârâta să le plătească

despăgubiri în sumă de 87.500.000 lei.

Banca

“D.F.”S.A. Cluj a solicitat să se dispună reînscreierea în foaia de sarcini a

ipotecii convenționale în favoarea sa, astfel cum aceasta se găsea la data

vânzării.

Tribunalul

Cluj – Secția civilă prin sentința civilă nr.302 din 19 iulie 2001 a admis în

parte acțiunea formulată de reclamanții I.P.A. și I.P.G., a dispus anularea

intabulării dreptului de proprietate, rectificarea cărții funciare prin

radierea dreptului de proprietate asupra apartamentului în litigiu,

restabilirea situației anterioare de carte funciară prin reînscrierea dreptului

de proprietate al reclamanților și a obligat pe pârâta S.C. “P.I.”S.R.L. Cluj

să le lase în posesie și folosință bunul. Prin aceeași sentință a fost admisă

și cererea reconvențională în parte, a fost obligată Banca “D.F.”Cluj să

restituie pârâtei prețul de 97 milioane lei plus dobânda  medie bancară iar

reclamanții au fost obligați să plătească pârâtei 113.779.307 lei îmbunătățiri

aduse la imobil, cu dobânda medie bancară. A fost obligată banca să plătească

reclamanților 150 milioane lei despăgubiri.

Curtea

de Apel Cluj – Secția civilă prin decizia civilă nr.22 din 5 februarie 2000 a

admis apelurile declarate de “E.B.”S.A. Cluj (fosta Bancă “D.F.”Cluj) și S.C.

“P.I.”S.R.L. Cluj împotriva sentinței civile nr.302 din 19 iulie 2001 a

Tribunalului Cluj pe care a schimbat-o în parte în sensul că a dispus

reînscrierea dreptului de ipotecă asupra apartamentului în favoarea băncii, a

fost înlăturată obligația  acesteia de plată a daunelor morale în cuantum de

54.600.000 lei și a fost stabilit momentul de la care se datorează dobândă de

către bancă la data de 22 noiembrie 1999 către Societatea Comercială. Apelul

declarat de reclamanți a fost respins.

Împotriva

deciziei civile nr.22 din 5 februarie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția

civilă a declarat recurs pârâta S.C. “P.I.”S.R.L. Cluj solicitând casarea în

temeiul art.304 pct.9 C.proc.civ.și susținând, în esență că data de la care

trebuie calculată dobânda aferentă sumei de 97.000.000 lei datorată de bancă

este data de 9 aprilie 1998 la care s-a făcut licitația publică; data de la

care reclamanții datorează dobânda aferentă sumei de 113.779.307 lei este 9

aprilie 1998, când cererea reconvențională a fost formulată; că se impunea

acordarea dreptului de retenție.

Au

declarat recurs împotriva aceleiași decizii, în termen legal, și reclamanții

I.P.A. și I.P.G. solicitând casarea în temeiul art.304 pct.7,8,9 și 10 din C.

proc. civ. și susținând în esență că: 1. greșit a fost reînscris dreptul de

ipotecă al „E.B.”; 2. eronat a fost înlăturată obligația acesteia să le

plătească suma de 54 milioane lei daune morale; 3. nelegal au fost obligați să

plătească S.C. “P.I.”S.R.L. contravaloarea îmbunătățirilor plus dobânda medie

bancară.

În

temeiul art.306 alin.2 C.proc.civ., în ședința publică din 10 iunie 2003

CURTEA  din oficiu, a ridicat excepția necompetenței materiale a tribunalului

de soluționare a cauzei în primă instanță.

CURTEA

va admite ambele recursuri pentru următoarele considerente.

Juedecătoria

Cluj prin sentința civilă nr.6654 din 22 noiembrie 1996 a respins cerera

formulată de creditoarea Banca “D.F.”S.A. -  având ca obiect executarea silită

prin vânzarea la licitație publică a apartamentului nr.36 situat în Cluj,

str.Peana nr.17, bl D-17, et.2, sc.C, proprietatea lui I.P.și I. G. pentru

creanța de 150 milioane lei garantată prin ipotecă asupra imobilului menționat.

Tribunalul

Cluj prin decizia civilă nr.1314 din 18 septembrie 1996 a admis apelul declarat

de Banca “D.F.”S.A. – împotriva sentinței civile nr.6654 din 22 mai 1996 a

Judecătoriei Cluj pe care a modificat-o în sensul că a încuviințat executarea

silită imobiliară prin vânzare la licitație publică a apartamentului.

Curtea

de Apel Cluj – Secția Comercială și de Contencios Administrativ prin decizia

civilă nr.37 din 18 martie 1997 a admis recursul declarat de I.P.A. împotriva

deciziei civile nr.1314 din  18 septembrie 1996 a Tribunalului Cluj pe care a

casat-o și rejudecând cauza a respins apelul declarat de Banca “D.F.”S.A.

împotriva sentinței civile nr.6654/22 mai 1996 a Judecătoriei Cluj.

La

data de 9 aprilie 1998 apartamentul a fost adjudecat în favoarea S.C.

“P.I.”S.R.L. Cluj pentru prețul de 97 milioane lei.

Reclamanții

au precizat drept temei juridic al cererii de chemare în judecată dispozițiile

art.311 alin.2 C.proc.civ.potroivit  cărora actele de executare făcute în

puterea unei hotărâri casate sunt desființate de drept, deci instanța de recurs

nu dispune altfel.

În

speță  creditoarea, prin executorul judecătoresc a solicitat executarea silită

judecătoriei, ca instanță de executare; aceasta, prin sentință, a respins

cererea, tribunalul a admis apelul declarat de creditoare  împotriva

sentinței  judecătoriei  pe  care  a  schimbat-o  în sensul că a admis cererea

de executare silită imobiliară prin vânzare la licitație; curtea de apel a

admis  recursul declarat de proprietarii imobilului supus  urmăririi, a casat

decizia tribunalului și a respins apelul declarat  împotriva sentinței

judecătoriei.

Reclamanții

au solicitat întoarcerea executării cu motivarea că hotărârea tribunalului de

încuviințare a executării silite imobiliare a fost casată de instanța de

recurs.

Competența

de încuviințare a executării silite revine, potrivit art.373

C.proc.civ.Judecătoriei, ca instanță de executare. Respectând principiul

simetriei, tot judecătoriei îi revine și competența de soluționare în primă

instanță a cererii de „întoarcere” a executării prin care se poate restabili

situația anterioară executării.

Cum

în speță cererea a fost soluționată în primă instanță de tribunal, CURTEA va

admite recursurile, va casa decizia curții de apel și sentința tribunalului și

va trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile

declarate de reclamanții I.P.A. și I.P.G. și de pârâta S.C. “P.I.”S.R.L. Cluj

Napoca.

Casează decizia nr.22 din 5

februarie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția Civilă și sentința civilă nr.302

din 19 iulie 2001 a Tribunalului Cluj și trimite cauza spre competentă

soluționare Judecătoriei Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 iunie 2003.