ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3692/2003

La apelul nominal s-a

prezentat: intimata-reclamantă K.E.Kprin mandatar K.M.asistat de avocat

L.R.M.lipsind recurenții-pârâți, precum și intimata-pârâtă S.C. “C.” prin

lichidator S.C. AT P.S.A.

Procedura completă.

Se referă netimbrarea

recursului de către recurentul-pârât P.V., citat în mod repetat cu mențiunea de

a achita taxa judiciară și timbrul judiciar.

Avocat L.R.M.solicită

anularea ca netimbrat a recursului declarat de P.V., iar cu privire la recursul

Consiliului local al Municipiului Cluj arată că, acesta s-a conformat deciziei

pronunțate de Curtea de Apel Cluj în sensul că la 12 iunie 2003 a predat

intimatei reclamante imobilul în litigiu. Depune procesul verbal de predare și

nota de calcul a cheltuielilor de judecată, ocazionate de proces, solicitând

obligarea recurenților la plata acestora.

C U R T E A

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr.285 din 4 iulie 2001 pronunțată de Tribunalul Cluj în rejudecare, ca urmare

a admiterii apelului reclamantei K.E.Kși desființării sentinței civile nr.399

din 27 septembrie 1999, s-a respins acțiunea formulată de reclamantă în

contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Consiliul local Cluj Napoca, P.V.și

S.C. “C.” prin lichidator S.C. „AT P.” S.A. Cluj având ca obiect constatarea

nulității titlului de trecere în proprietatea statului, în baza Decretului

223/1974, a apartamentului nr.1, etajul 1, Piața Cipariu nr.5 Cluj Napoca,

recunoașterea dreptului de proprietate, reconstituirea și rectificarea Cărții

Funciare și nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.

Sentința apelată de

reclamantă, a fost anulată de Curtea de Apel Cluj, Secția civilă prin decizia

nr.218/2001 din 10 decembrie 2001, care soluționând pricina pe fond a admis în

parte acțiunea reclamantei împotriva pârâților și în consecință:

A constatat nulitatea

titlului și a înscrierii dreptului de proprietate a Statului Român în baza

Decretului nr.223/1974 asupra apartamentului nr.1 situat la etajul imobilului

din Cluj-Napoca, Piața Cipariu nr.5, compus din 5 camere, bucătărie, bae,

cămară de alimente, antreu, debara, SAS, trei balcoane, având la subsol a

cameră, o bucătărie, două pivnițe și garaj din cărămidă și a obligat pe pârâți

să-i recunoască reclamantei dreptul de proprietate asupra acestui imobil.

A constatat nulitatea

absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.36307/13 mai 1998 încheiat

între pârâții P.V.și S.C. “C.” S.A. Cluj Napoca având ca obiect vânzarea unei

camere din apartament, boxă, împrejmuire, cota de 10% din părțile indivize

comune și teren aferent de 25/442 parte din imobilul înscris în CF ind. 12515

Cluj și CF col. 16680 Cluj Napoca.

A obligat pârâții să

plătească reclamantei suma de 14.260.000 lei cheltuieli parțiale de judecată

justificate.

A constatat renunțarea

reclamantei la judecarea petitelor privind reconstituirea CF și rectificarea

înscrierilor în CF col. 16680 și CF ind. 12515 Cluj operate ulterior preluării

abuzive a imobilului.

Împotriva deciziei

pronunțate în apel, au declarat recurs pârâții P.V.și Consiliul local al

Municipiului Cluj Napoca.

În recursul său,

P.V.critică soluția atacată, arătând că instanța a ignorat probele dosarului

care atestă buna credință a acestuia.

Consiliul local al

Municipiului Cluj Napoca își întemeiază recursul pe prevederile art.304 pct.8

și 9 C.proc.civ., criticând instanța de apel care nu a ținut seamă de faptul,

că statul a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului în litigiu în

mod legal, în condițiile art.2 și 4 din Decretul nr.223/1974, că necomunicarea

deciziei de preluare a imobilului nu afectează valabilitatea titlului statului,

ci, eventual poate prelungi termenul de contestare a acestei decizii și că,

pârâtul P. a fost cumpărător de bună credință, contractul de vânzare-cumpărare

fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor imperative ale legii.

Cu referire la

recursul pârâtului P.V.se reține că, prin încheierea din 15 octombrie 2002 instanța

a stabilit obligația recurentului de a achita taxa judiciară de timbru aferentă

recursului în sumă de 595.000 lei, plus timbrul judiciar în valoare de 15.000

lei, fiind citat cu mențiunea achitării taxei atât pentru termenul din 25

februarie 2003, cât și pentru termenul din 30 septembrie 2003.

Recurentul legal citat

pentru termenele de judecată menționate, nu s-a prezentat și nu a achitat taxa

judiciară și timbrul judiciar.

Potrivit art.1 din

Legea nr.146/1997 acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești,

cu excepțiile prevăzute de lege, se timbrează în raport cu criteriile stabilite

de art.2, iar conform art.11 din lege, cererile pentru exercitarea căilor de

atac se timbrează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor

și acțiunilor evaluabile în bani.

Art.20 din aceeași

lege prevede că, taxele judiciare se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea

obligației de plată până la termenul stabilit, se sancționează cu anularea

acțiunii sau cererii.

Aceleași prevederi se

regăsesc și în O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările și

completările ulterioare.

Cum, recurentului

P.V.i s-a adus la cunoștință în scris obligația de plată a sumelor reprezentând

taxa judiciară și timbrul judiciar în cuantumul calculat conform prevederilor

legale menționate, însă nu s-a conformat acestei obligații, recursul declarat

de acesta urmează a fi anulat ca netimbrat.

Recursul declarat de

pârâtul Consiliul local al municipiului Cluj Napoca este nefondat.

Așa după cum în mod

corect a reținut și instanța de apel prin decizia criticată, Decretul

nr.223/1974 încalcă prevederile art.17 și 36 din Constituția în vigoare la acea

dată, fiind contrar și Declarației Univerale a Drepturilor Omului adoptată de

Adunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1948 care prevede la art.17 pct.1 și 2

că orice persoană are dreptul la proprietate atât singură cât și în asociere cu

alții și că nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa. Acest

decret încalcă dreptul de proprietate recunoscut de Convenția menționată de

vreme ce, lipsea în mod arbitrar, împotriva voinței lor pe cetățenii români

care părăseau România, de dreptul de proprietate juridic ocrotit.

Decretul nr.223/1974

încalcă și prevederile art.481 din C.civ. potrivit cărora „nimeni nu poate fi

silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și

primind o dreaptă și prealabilă despăgubire”.

Prin urmare, încălcând

actele normative menționate, Decretul nr.223/1974 nu constituie titlu valabil

al statului în înțelesul art.6 din Legea nr.213/1998.

Așa fiind în mod

corect instanța de apel procedând la soluționarea în fond a pricinii, a admis

în parte acțiunea constatând nulitatea titlului statului, precum și nulitatea

contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții P.V.și S.C. „C.” S.A.

De altfel,

recurentul-pârât Consiliul local al Municipiului Cluj Napoca a executat decizia

Curții de Apel Cluj predând reclamantei imobilul în litigiu, situație dovedită

cu procesul-verbal de predare-primire încheiat la 20 iunie 2003, între

delegații Consiliului local al Municipiului Cluj Napoca, membrii comisiei de

punere în posesie pe de o parte și reclamanta K.E.K  în calitate de proprietar

prin împuternicit K.M.cu procură specială, pe de altă parte, act aflat la dosar

în xerocopie.

Față de cele ce preced

recursul pârâtului Consiliul local al Municipiului Cluj Napoca se va respinge

ca nefondat.

Având în vedere

cererea intimatei-reclamante privind plata cheltuielilor de judecată și, față

de prevederile art.274 C.proc.civ., recurenții-pârâți vor fi obligați la plata

sumei de 4.990.000 lei cheltuieli de judecată în recurs, dovedite cu chitanța

TAROM Cluj nr.2030853/2003 aflată la dosar.

Cu referire la

cuantumul cheltuielilor de judecată ocazionate de proces, precizate în nota de calcul

aflată la dosar, se reține că reclamanta putea să-și valorifice astfel de

pretenții la judecata din apel când i s-a admis în parte acțiunea și i s-a

acordat 14.260.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează ca netimbrat recursul

declarat de pârâtul P.V.împotriva deciziei civile nr.218 din 10 decembrie 2001

a Curții de Apel Cluj, Secția civilă.

Respinge, ca nefondat

recursul declarat de pârâtul Consiliul local al Municipiului Cluj Napoca

împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurenții la

plata sumei de 4.990.000 lei cheltuieli de judecată în recurs, în favoarea

reclamantei K.E.K.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

30 septembrie 2003.