ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 230/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal împotriva deciziei nr.196 din 8 noiembrie 2001 a Curții de Apel Cluj – Secția Civilă. La apelul nominal s-au prezentat recurenta-reclamantă, prin consilier juridic M.T.și intimații-pârâți S.M., S.M., B.V., B.O., T.E., C.I., S.Ș., S.R., S.A., S.C.B., reprezentați de avocat P.A.; P.M., P.V.A., P.M.R., I.Z.S.D., I.T., M.I., N.V., N.M., G.T., B.E., B.V., K.S., K.M., H.V., H.R., prin av. R.M.L.; Consiliul local Cluj – reprezentant al Statului Român, prin consilier juridic R.A., R.E.prin av. M.S., lipsind intimații-pârâți T.A., M.F., S.M., V.M., C.C.și C.C.T.. Procedura completă. Avocat P.A. invocă excepția nemotivării recursului în raport de dispozițiile art.137 raportat la art.303 al.3 C.proc.civ.și solicită constatarea nulității acestuia.

În motivarea excepției arată că recurenta nu a indicat motivele de casare, dezvoltând situația de fapt, care nu face posibilă încadrarea într-unul din motivele prevăzute de art.304 C.proc.civ. Consilier juridic M.T.a solicitat respingerea excepției arătând că dezvoltarea recursului face posibilă încadrarea în motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ. Avocat. R.M.L. și M. S.,având pe rând cuvântul, au solicitat respingerea excepției, învederând instanței că deși motivele de casare nu au fost indicatre expres se pot încadra în dispozițiile art.304 pct.9 și 10 C.proc.civ. Consilier juridic R.A. a lăsat la aprecierea instanței soluționarea excepției invocate. Reprezentanta Ministerului Public a pus concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

Curtea, deliberând, constată aplicabile dispozițiile art.306 al.3 C.proc.civ., respinge excepția ca neîntemeiată și neexistând alte chestiuni prealabile acordă cuvântul părților în concluziile asupra recursului. Consilier juridic M.T.a susținut recursul și a solicitat admiterea acestuia, desființarea actelor subsecvente și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată. Av. P.A. a solicitat respingerea recursului, arătând că subdobânditorii au fost de bună-credință, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanțelor de la dosar. Av. R.M.L. a învederat instanței că imobilul a fost preluat cu titlu, subdobânditorii au fost de bună credință iar acțiunea în rectificare de CF este inadmisibilă în speță.

A arătat că în clădire există mai multe spații comerciale și că majoritatea intimaților au cumpărat locuințele în care au stat cu chirie. A solicitat cheltuieli de judecată. Av. M. S.a solicitat admiterea recursului. Consilierul juridic R.A. a solicitat respingerea recursului. Reprezentanta Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal, a chemat în judecată pe pârâții Statul Român, prin Consiliul local al municipiului Cluj, P.M., P.M., T.E., R.E., M.I., M.A.F.L., S.M., S.M., I.Z., S.D., I.T. F., N.V.G., N.E., B.V., B.O., C.I.P., C.I., T.A., V.M., H.V., H.R., G.P.T., B.E., B.V., M.F.

D., S.Ș.L., S.R., K.M.S., K.A.M., S. V. și S.A., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie dispusă rectificarea CF. 5971 Cluj nr.top 8981, CF. 32050, nr.top 8981/S, CF. 32051, nr.top 8981/S/I, 8981/S/II, 8981/S/III, 8981/S/IV, 8981/S/V, 8981/S/VI, 8981/S/VII, 8981/S/VIII, 8981/S/IX, 8981/S/X, 8981/S/XI, 8981/S/XII, 8981/S/XIII, 8981/S/XIV, 8981/S/XV, 8981/S/XVI, 8981/S/XVII, 8981/S/XVIII, 8981/S/XIX, 8981/S/XX, 8981/S/XXI, 8981/S/XXII, 8981/S/XXIII, CF. nr.32052, nr.top 8981/S/XIII, CF. nr.130459, nr.top 8981, CF. 130406, nr.top 8981/S/I, 8981/S/II, 8981/S/III, 8981/S/IV, 8981/S/V, 8981/S/VI, 8981/S/VII, 8982/S/VIII, 8981/S/IX, 8981/S/X, 8981/S/XI, 8981/S/XII, 8981/S/XIII, 8981/S/XIV, 8981/S/XV, 8981/S/XVI, 8981/S/XVII, 8981/S/XVIII, 8981/S/XIX, 8981/S/XX, 8981/S/XXI, 8981/S/XXII, 8981/S/XXIII, 8981/S/XXIV, 8981/S/XXV, 8981/S/XXVI, 8981/S/XXVII, 8981/S/XXVIII, 8981/S/XXIX, 8981/S/XXX, 8981/S/XXXI, 8981/S/XXXII, 8981/S/XXXIII, 8981/S/XXXIV, 8981/S/XXXV, 8981/S/XXXVI, CF. nr.130178, nr.top 8981/S/XIV, CF. 131975, nr.top 8981/S/III, CF. 131017, nr.top 8981/S/XXII, CF. 131203, nr.top 8981/S/XI, CF. 134161, nr.top 8981/S/IV, CF. 131144, nr.top 8981/S/XXIII, CF. nr.131018, nr. Top 8981/S/XXV, CF. nr.131164, nr.top 8981/S/XVII, CF. 131201, nr.top 8981/S/XXXI, CF. 131225, nr.top 8981/S/XXIV, CF. 131224, nr.top 8981/S/XV, CF. 131202, nr.top 8981/S/XX, CF. 130179,

nr.top 8981/S/XIX și CF. 131540, nr.top 8981/S/XVI, în sensul restabilirii situației anterioare din CF nr.5971 Cluj, nr.top 8981. Motivându-și acțiunea, reclamanta a arătat că imobilul pe care îl revendică, situat în Cluj, str.Horea nr.5, a fost trecut abuziv în proprietatea statului în baza Decretelor nr.218/1960 și 712/1966 și că apartamentele au fost cumpărate de pârâți cu încălcarea prevederilor Legii nr.112/1995. Prin sentința nr.78 din 26 februarie 2001, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă au fost respinse acțiunea și cererea reconvențională și a fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr.196 din 8 noiembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă.

Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs reclamanta, susținând în esență că Decretele nr.176/1948, 218/1960 și 712/1966 nu sunt constituționale și contravin art.481 din C.civ., precum și Declarației Universale a Drepturilor Omului, deci imobilul a fost trecut în proprietatea statului fără titlu valabil, că acesta nu intră sub incidența Decretului nr.176/1948, deoarece nu a servit instituțiilor de învățământ situație în care nu sunt aplicabile prevederile Legii nr.112/1995, astfel că toate contractele de vânzare cumpărare încheiate de foștii chiriași sunt lovite de nulitate absolută, eventuala bună credință a acestora fiind lipsită de relevanță. Recursul este nefondat. Chiar dacă actele normative la care face referire recurenta contraveneau Constituției, art.481 din C.civ.

și Declarației Universale a Drepturilor Omului, în mod corect a fost respinsă acțiunea, deoarece imobilul nu poate fi restituit în natură, întrucât cumpărătorii apartamentelor, care au avut calitatea de chiriași au fost de bună credință la încheierea contractelor. Astfel, contractele de vânzare-cumpărare au fost încheiate de chiriași cu unitatea în a cărei administrare se află imobilul, în perioada 1997-1999, iar acțiunea a fost introdusă ulterior fără a exista notificări prealabile, la data de 17 februarie 2000. Pe de altă parte, în cartea funciară, imobilul era înscris ca fiind proprietatea statului, situație în care, pârâții cumpărători au avut convingerea că vânzătorul este adevăratul proprietar.

În atare situație, nu numai că nu a fost răsturantă prezumția de bună – credință a cumpărătorilor, dar ea a și fost dovedită, atsfel că aceștia au devenit proprietari chiar dacă nu au dobândit bunul de la adevăratul proprietar. Neputînd fi primită din aceste motive cererea de restituire a imobilului în natură, devine inutilă examinarea celorlalte critici. În consecință, neexistând în cauză nici unul din motivele de casare precizate în art.304 din C.proc.civ., în limita criticilor formulate, recursul urmează a fi respins, ca nefondat. La cererea intimaților, conform art.274 din C.proc.civ., recurenta urmează a fi obligată la plata sumei de 13.225.000 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE  MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Eparhia Reformată din Arad împotriva deciziei civile nr.196 din 8 noiembrie 2001 a Curții de Apel Cluj. Obligă pe recurentă la plata sumei de 13.225.000 lei către intimații S.M., S. M., B.V., B.O., T.E., C.I., S.Ș., S.R., S.A., S.C.B. și la plata sumei de 5.000.000 lei către intimații P.M., P.V., N.V., N.M., G.T., B.E., B.V., K.S., K.M., H.V. și H.R.. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2003.