ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 230/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal

împotriva deciziei nr.196 din 8 noiembrie 2001 a Curții de Apel Cluj – Secția

Civilă.

La

apelul nominal s-au prezentat recurenta-reclamantă, prin consilier juridic

M.T.și intimații-pârâți S.M., S.M., B.V., B.O., T.E., C.I., S.Ș., S.R., S.A.,

S.C.B., reprezentați de avocat P.A.; P.M., P.V.A., P.M.R., I.Z.S.D., I.T.,

M.I., N.V., N.M., G.T., B.E., B.V., K.S., K.M., H.V., H.R., prin av. R.M.L.;

Consiliul local Cluj – reprezentant al Statului Român, prin consilier juridic

R.A., R.E.prin av. M.S., lipsind intimații-pârâți T.A., M.F., S.M., V.M.,

C.C.și C.C.T..

Procedura

completă.

Avocat

P.A. invocă excepția nemotivării recursului în raport de dispozițiile art.137

raportat la art.303 al.3 C.proc.civ.și solicită constatarea nulității acestuia.

În motivarea excepției arată că recurenta nu a indicat motivele de casare,

dezvoltând situația de fapt, care nu face posibilă încadrarea într-unul din

motivele prevăzute de  art.304 C.proc.civ.

Consilier juridic M.T.a solicitat respingerea excepției arătând

că  dezvoltarea recursului face posibilă încadrarea în motivul de casare

prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ.

Avocat.

R.M.L. și M. S.,având pe rând cuvântul, au solicitat respingerea excepției,

învederând instanței că deși motivele de casare nu au fost indicatre expres se

pot încadra în dispozițiile art.304 pct.9 și 10 C.proc.civ.

Consilier

juridic R.A. a lăsat la aprecierea instanței soluționarea excepției invocate.

Reprezentanta

Ministerului Public a pus concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

Curtea,

deliberând, constată aplicabile dispozițiile art.306 al.3 C.proc.civ., respinge

excepția ca neîntemeiată și neexistând alte chestiuni prealabile acordă

cuvântul părților în concluziile asupra recursului.

Consilier

juridic M.T.a susținut recursul și a solicitat admiterea acestuia, desființarea

actelor subsecvente și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de

judecată.

Av.

P.A. a solicitat respingerea recursului, arătând că subdobânditorii au fost de

bună-credință, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanțelor de la dosar.

Av.

R.M.L. a învederat instanței că imobilul a fost preluat cu titlu,

subdobânditorii au fost de bună credință iar acțiunea în rectificare de CF este

inadmisibilă în speță. A arătat că în clădire există mai multe spații

comerciale și că majoritatea intimaților au cumpărat locuințele în care au stat

cu chirie. A solicitat cheltuieli de judecată.

Av.

M. S.a solicitat admiterea recursului.

Consilierul

juridic R.A. a solicitat respingerea recursului.

Reprezentanta

Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Reclamanta

Eparhia Reformată din Ardeal, a chemat în judecată pe pârâții Statul Român,

prin Consiliul local al municipiului Cluj, P.M., P.M., T.E., R.E., M.I.,

M.A.F.L., S.M., S.M., I.Z., S.D., I.T. F., N.V.G., N.E., B.V., B.O., C.I.P.,

C.I., T.A., V.M., H.V., H.R., G.P.T., B.E., B.V., M.F. D., S.Ș.L., S.R.,

K.M.S., K.A.M., S. V. și S.A., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să

fie dispusă rectificarea CF. 5971 Cluj nr.top 8981, CF. 32050, nr.top 8981/S,

CF. 32051, nr.top 8981/S/I, 8981/S/II, 8981/S/III, 8981/S/IV, 8981/S/V,

8981/S/VI, 8981/S/VII, 8981/S/VIII, 8981/S/IX, 8981/S/X, 8981/S/XI, 8981/S/XII,

8981/S/XIII, 8981/S/XIV, 8981/S/XV, 8981/S/XVI, 8981/S/XVII, 8981/S/XVIII,

8981/S/XIX, 8981/S/XX, 8981/S/XXI, 8981/S/XXII, 8981/S/XXIII, CF. nr.32052,

nr.top 8981/S/XIII, CF. nr.130459, nr.top 8981, CF. 130406, nr.top 8981/S/I,

8981/S/II, 8981/S/III, 8981/S/IV, 8981/S/V, 8981/S/VI, 8981/S/VII, 8982/S/VIII,

8981/S/IX, 8981/S/X, 8981/S/XI, 8981/S/XII, 8981/S/XIII, 8981/S/XIV, 8981/S/XV,

8981/S/XVI, 8981/S/XVII, 8981/S/XVIII, 8981/S/XIX, 8981/S/XX, 8981/S/XXI,

8981/S/XXII, 8981/S/XXIII, 8981/S/XXIV, 8981/S/XXV, 8981/S/XXVI, 8981/S/XXVII,

8981/S/XXVIII, 8981/S/XXIX, 8981/S/XXX, 8981/S/XXXI, 8981/S/XXXII,

8981/S/XXXIII, 8981/S/XXXIV, 8981/S/XXXV, 8981/S/XXXVI, CF. nr.130178, nr.top

8981/S/XIV, CF. 131975, nr.top 8981/S/III, CF. 131017, nr.top 8981/S/XXII, CF.

131203, nr.top 8981/S/XI, CF. 134161, nr.top 8981/S/IV, CF. 131144, nr.top

8981/S/XXIII, CF. nr.131018, nr. Top 8981/S/XXV, CF. nr.131164, nr.top

8981/S/XVII, CF. 131201, nr.top 8981/S/XXXI, CF. 131225, nr.top 8981/S/XXIV,

CF. 131224, nr.top 8981/S/XV, CF. 131202, nr.top 8981/S/XX, CF. 130179, nr.top

8981/S/XIX și CF. 131540, nr.top 8981/S/XVI, în sensul restabilirii situației

anterioare din CF nr.5971 Cluj, nr.top 8981.

Motivându-și acțiunea, reclamanta a arătat că imobilul pe care

îl revendică, situat în Cluj, str.Horea nr.5, a fost trecut abuziv în

proprietatea statului în baza Decretelor nr.218/1960 și 712/1966 și că

apartamentele au fost cumpărate de pârâți cu încălcarea prevederilor Legii

nr.112/1995.

Prin

sentința nr.78 din 26 februarie 2001, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția

civilă au fost respinse  acțiunea și cererea reconvențională și a fost obligată

reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.

Apelul

declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, prin

decizia nr.196 din 8 noiembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

civilă.

Împotriva

susmenționatei decizii a declarat recurs reclamanta, susținând în  esență că

Decretele nr.176/1948, 218/1960 și 712/1966 nu sunt constituționale și

contravin art.481 din C.civ., precum și Declarației Universale a Drepturilor

Omului, deci imobilul a fost trecut în proprietatea statului fără titlu

valabil, că acesta nu intră sub incidența Decretului nr.176/1948, deoarece nu a

servit instituțiilor de învățământ situație în care nu sunt aplicabile

prevederile Legii nr.112/1995, astfel că toate contractele de vânzare cumpărare

încheiate de foștii chiriași sunt lovite de nulitate absolută, eventuala bună

credință a acestora fiind lipsită de relevanță.

Recursul

este nefondat.

Chiar

dacă actele normative la care face referire recurenta contraveneau

Constituției, art.481 din C.civ. și Declarației Universale a Drepturilor

Omului, în mod corect a fost respinsă acțiunea, deoarece imobilul nu poate fi

restituit în natură, întrucât cumpărătorii apartamentelor, care au avut

calitatea de chiriași au fost de bună credință la încheierea contractelor.

Astfel,

contractele de vânzare-cumpărare au fost încheiate de chiriași cu unitatea în a

cărei administrare se află imobilul, în perioada 1997-1999, iar acțiunea a fost

introdusă ulterior fără a exista notificări prealabile, la data de 17 februarie

2000.

Pe

de altă parte, în cartea funciară, imobilul era înscris ca fiind proprietatea

statului, situație în care, pârâții cumpărători au avut convingerea că

vânzătorul este adevăratul proprietar.

În

atare situație, nu numai că nu a fost răsturantă prezumția de bună – credință a

cumpărătorilor, dar ea a și fost dovedită,  atsfel că aceștia au devenit

proprietari chiar dacă nu au dobândit bunul de la adevăratul proprietar.

Neputînd

fi primită din aceste motive cererea de restituire a imobilului în natură,

devine inutilă examinarea celorlalte critici.

În

consecință, neexistând în cauză nici unul din motivele de casare precizate în

art.304 din C.proc.civ., în limita criticilor formulate, recursul urmează a fi

respins, ca nefondat.

La cererea intimaților, conform

art.274 din C.proc.civ., recurenta urmează a fi obligată la plata sumei de

13.225.000 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE  MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta Eparhia Reformată din Arad împotriva deciziei civile

nr.196 din 8 noiembrie 2001 a Curții de Apel Cluj.

Obligă

pe recurentă la plata sumei de 13.225.000 lei către intimații S.M., S. M.,

B.V., B.O., T.E., C.I., S.Ș., S.R., S.A., S.C.B. și la plata sumei de 5.000.000

lei către intimații P.M., P.V., N.V., N.M., G.T.,  B.E., B.V., K.S., K.M., H.V.

și H.R..

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2003.