ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2923/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2923/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra contestației
în anulare de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 2354 din 13 octombrie 2009
Înalta Curte de Casație și Justiție, a respins ca nefondat recursul declarat de
SC C.S. SRL Piatra Neamț împotriva deciziei nr. 43 din 17 iunie 2008 a Curții
de Apel Bacău, secția comercială, prin care s-a menținut sentința nr. 1963 din
3 octombrie 2007.
În recursul său, SC C.S.
SRL susține că instanțele de fond în mod greșit au desființat actul terțului
dobânditor fără a desființa actele juridice care au stat la baza înscrierii în
patrimoniul SC P. SA.
De asemenea a
susținut că nu au analizat, în lipsa unei acțiuni în revendicare, legalitatea
procesului de privatizare și a transmiterii spațiilor comerciale de la regiile
autonome, în raport de regimul juridic al acestora.
Subliniază că nu s-a
ținut cont de faptul că în raporturile comerciale, pentru că nu exista alte
reglementări speciale se aplică principiile dreptului civil de recunoaștere a
vânzării lucrului altuia, cu condiția bunei credințe a terțului dobânditor.
Instanța de recurs a
apreciat că folosindu-se de majorarea capitalului social pe care chiar FPS a
votat-o în AGA din 24 august 1995, pârâta la data de 12 iunie 2003 a vândut un
lucru față de care avea numai un drept de folosință.
A mai considerat că
justificat instanțele au considerat actul încheiat în anul 2003 fraudulos, cu
eludarea dispozițiilor imperative privind atributele dreptului de proprietate,
iar în aceste condiții cumpărătorul de bună credință este apărat de evicțiune
în condițiile stabilite de art. 1344 C. civ.
SC C.S. SRL a
formulat contestație în anulare în temeiul art. 318 C. proc. civ. considerând
că nu s-a analizat principalul motiv de recurs, respectiv situația juridică a
vânzării lucrului altuia, iar pe de altă parte nu s-a pronunțat pe motivul prin
care s-a invocat faptul că instanțele anterioare au repus părțile în situația
anterioară, în lipsa unei cereri din partea reclamantei.
Critică și modul în
care s-au examinat problemele vizând despăgubirile solicitate ca urmare a evicțiunii
și pe de altă parte restituirea contravalorii îmbunătățirilor.
Contestația în
anulare este nefondată.
Potrivit art. 318 C.
proc. civ. „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație
când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,
respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să
cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
Din cuprinsul
motivării deciziei a cărei retractare se solicită, rezultă că instanța s-a
pronunțat asupra tuturor criteriilor formulate, motivând grupat aprecierile
asupra vânzării lucrului altuia.
S-a considerat că
răspunderea pentru evicțiune a fost analizată de instanțe care au obligat pe
vânzător în solidar cu AVAS la restituirea prețului actualizat fără
îmbunătățirile cerute reclamantei, iar pe de altă parte s-a apreciat că actul
încheiat în anul 2003, fraudulos, cu eludarea dispozițiilor imperative privind
atributele dreptului de proprietate, stabilindu-se frauda la lege.
În aceste condiții se
reține că instanța de recurs a examinat în integralitatea lor criticile
formulate nefiind întrunite condițiile impuse de art. 318 C. proc. civ.,
Situație în care,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația
în anulare formulată de contestatoarea SC C.S. SRL Piatra Neamț împotriva
deciziei nr. 2354 de la 13 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședința publică, astăzi 23 septembrie 2010.