ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5117/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 306 din 29 august 2003, Tribunalul Brașov, a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Brașov invocată din oficiu de instanță, pentru petitele 1, 2, 3, 4 și 6 și pe cale de consecință: a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect rectificarea cărții de muncă, formulată de reclamanta M.A., împotriva intimatului Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, în favoarea Judecătoriei Alba – Iulia. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că petitele 1, 2, 3, 4 din acțiune au fost formulate ca cereri în rectificarea contractului de muncă și pe cale de consecință în cauză sunt incidente dispozițiile privind competența specială prevăzută de art. 6 alin. (1) și (2) din Decretul nr. 92/1976, în sensul că Judecătoria Brașov este competentă să soluționeze o astfel de cauză.

Prin încheierea din 27 august 2003 Tribunalul Brașov, în temeiul art. 165 C. proc. civ. a dispus disjungerea petitului 5 al acțiunii privind obligarea intimatei Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, la plata drepturilor salariale ce se cuvin reclamantei. În temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., aceiași instanță a suspendat judecarea petitului 5 din acțiune până la soluționarea petitelor 1, 2, 3, 4, 6 din acțiune. Împotriva sentinței civile mai sus menționată și a încheierii din 27 august 2003, a declarat recurs reclamanta M.A., criticându-le, ca fiind netemeinice și nelegale, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., pentru următoarele considerente. - Cu privire la sentința civilă nr. 306 din 29 august 2003 se susține că Tribunalul Brașov este competent să soluționeze acțiunea așa cum a fost formulată, în condițiile art. 17 C. proc.

civ. Că fiind vorba de plata unor drepturi salariale pe care intimata ca angajator nu le-a acordat reclamanților petitul 5 – instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Brașov. Cum rectificarea veniturilor din cartea de muncă fiind în strînsă legătură (accesorii) cu acordarea drepturilor salariale, competent să soluționeze și aceste capete accesorii de acțiune este tribunalul conform cu art. 17 C. proc. civ. - Cu privire la încheierea din data de 29 august 2003 pronunțată de Tribunalul Brașov se reține că, instanța de fond în mod greșit a dispus suspendarea soluționării capătului 5 din acțiune în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea capetelor 1-4 din acțiune, deoarece soluționarea capătului 5 din acțiune nu depinde de soluționarea capetelor 1-4 din acțiune.

Dimpotrivă soluționarea capetelor 1-4 din acțiune depinde de soluționarea capătului 5 din acțiune. Recursul este fondat. Potrivit art. 17 C. proc. civ., cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să soluționeze cererea principală. În speță, instanța de fond, Tribunalul Brașov, a fost investită de reclamanta M.A. să soluționeze o cerere cu 6 capete de cerere: capetele 1-4 din acțiune se referă la rectificarea înscrisurilor din carnetul de muncă a reclamantei, capătul 5 din acțiune se referă la plata drepturilor salariale ce s-ar cuveni reclamantei de la Muzeul Unirii Alba Iulia, iar capătul 6 din acțiune se referă la plata cheltuielilor de judecată pricinuite de litigiul în cauză.

Fiind vorba de drepturi salariale ce s-ar cuveni reclamantei, instanța competentă să se pronunțe cu privire la acestea – capătul 5 din acțiune – este Tribunalul ca instanță de fond. Acest capăt de cerere este de fapt cererea principală a reclamantei, față de capetele 1-4, 6 care sunt cereri accesorii incidentale. În conformitate cu prevederile textului de lege mai sus enunțat, Tribunalul Brașov este competent să soluționeze cererea cu care a fost investită, cu referire la toate cele 6 capete. Nesoluționînd cererea cu care a fost investit cu privire la toate capetele (1-6), Tribunalul a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 17 C. proc. civ. De asemenea, Tribunalul Brașov, a făcut o aplicare greșită și a prevederilor art. 244 pct.1 C. proc.

civ., atunci când a suspendat soluționarea capătului 5 din acțiune, deoarece soluționarea acestui capăt de acțiune nu depinde de soluționarea cererilor de la pct. 1-4 de rectificare a înscrisurilor din contractul de muncă, acestea din urmă fiind cereri accesorii, față de capătul 5 din acțiune care este cerere principală. Prin urmare, Tribunalul Brașov este instanța competentă să soluționeze cererea cu care a fost investit în întregul ei: capetele 1-4, 6 sunt cereri accesorii, iar capătul 5 este cerere principală. Pentru toate aceste considerente Curtea reține că motivele de recurs invocate se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

și în consecință se va admite recursul declarat de reclamanta M.A., împotriva sentinței civile nr. 306 din 19 august 2003 a Tribunalului Brașov și a încheierii din 27 august 2003 a Tribunalului Brașov, pronunțate în dosarul nr. 316/2003, pe care le va casa și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Brașov, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de M.A. împotriva sentinței civile nr. 306/M din 29 august 2003 a Tribunalului Brașov și a încheierii din 27 august 2003 a Tribunalului Brașov pronunțată în dosarul nr. 316/M/2003, pe care le casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași secții a Tribunalului Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2003.