ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5117/2003

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 306 din 29 august 2003,

Tribunalul Brașov, a admis excepția de necompetență  materială a Tribunalului

Brașov invocată din oficiu de instanță, pentru petitele 1, 2, 3, 4 și 6 și pe

cale de consecință: a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca

obiect rectificarea cărții de muncă, formulată de reclamanta M.A., împotriva

intimatului Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, în favoarea  Judecătoriei

Alba – Iulia.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că petitele 1, 2, 3, 4 din acțiune au fost formulate ca cereri în

rectificarea contractului de muncă și pe cale de consecință în cauză sunt

incidente dispozițiile privind competența specială prevăzută de art. 6 alin.

(1) și (2) din Decretul nr. 92/1976, în sensul că  Judecătoria Brașov este

competentă să soluționeze o astfel de cauză.

Prin încheierea din 27 august 2003 Tribunalul

Brașov, în temeiul art. 165 C. proc. civ. a dispus disjungerea petitului 5 al

acțiunii privind obligarea intimatei Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, la

plata drepturilor salariale ce se cuvin reclamantei. În temeiul art. 244 pct. 1

C. proc. civ., aceiași instanță a suspendat judecarea petitului 5 din acțiune

până la soluționarea petitelor 1, 2, 3, 4, 6 din acțiune.

Împotriva sentinței civile mai sus menționată și

a încheierii din 27 august 2003, a declarat recurs reclamanta M.A.,

criticându-le, ca fiind netemeinice și nelegale, invocând prevederile art. 304

pct. 9 și 10 C. proc. civ., pentru următoarele considerente.

- Cu privire la sentința civilă nr. 306 din 29

august 2003  se susține că Tribunalul Brașov este competent să soluționeze

acțiunea așa cum a fost formulată,  în condițiile art. 17 C. proc. civ. Că

fiind vorba de plata unor drepturi salariale pe care intimata ca angajator nu

le-a acordat reclamanților petitul 5 – instanța competentă să soluționeze cauza

este Tribunalul Brașov. Cum rectificarea veniturilor din cartea de muncă fiind

în strînsă legătură (accesorii) cu acordarea drepturilor salariale, competent

să soluționeze și aceste capete accesorii de acțiune este tribunalul conform cu

art. 17 C. proc. civ.

- Cu privire la încheierea din data de 29 august

2003 pronunțată de Tribunalul Brașov se reține că, instanța  de fond în mod

greșit a dispus suspendarea soluționării capătului 5 din acțiune în baza art.

244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea capetelor 1-4 din acțiune,

deoarece soluționarea capătului 5 din acțiune nu depinde de soluționarea

capetelor 1-4 din acțiune. Dimpotrivă soluționarea capetelor 1-4 din acțiune

depinde de soluționarea capătului 5 din acțiune.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 17 C. proc. civ., cererile

accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să soluționeze

cererea principală.

În speță, instanța de fond, Tribunalul Brașov, a

fost investită de reclamanta M.A. să soluționeze o cerere cu 6 capete de

cerere: capetele 1-4 din acțiune se referă la rectificarea înscrisurilor din

carnetul de muncă a reclamantei, capătul 5 din acțiune se referă la plata

drepturilor salariale ce s-ar cuveni reclamantei de la Muzeul Unirii Alba

Iulia, iar capătul 6 din acțiune se referă la plata cheltuielilor de judecată

pricinuite de litigiul în cauză.

Fiind vorba de drepturi salariale ce s-ar cuveni

reclamantei, instanța competentă să se pronunțe cu privire la acestea – capătul

5 din acțiune – este Tribunalul ca instanță de fond. Acest capăt de cerere este

de fapt cererea principală a reclamantei, față de capetele 1-4, 6 care sunt

cereri accesorii incidentale.

În conformitate cu prevederile textului de lege

mai sus enunțat, Tribunalul Brașov este competent să soluționeze cererea cu

care a fost investită, cu referire la toate cele 6 capete.

Nesoluționînd cererea cu care a fost investit cu

privire la toate capetele (1-6), Tribunalul a făcut o aplicare greșită a

prevederilor art. 17 C. proc. civ.

De asemenea, Tribunalul Brașov, a făcut o

aplicare greșită și a prevederilor art. 244 pct.1 C. proc. civ., atunci când a

suspendat soluționarea capătului 5 din acțiune, deoarece soluționarea acestui

capăt de acțiune nu depinde de soluționarea cererilor de la pct. 1-4 de

rectificare a înscrisurilor din contractul de muncă, acestea din urmă fiind

cereri accesorii, față de capătul 5 din acțiune care este cerere principală.

Prin urmare, Tribunalul Brașov este instanța

competentă să soluționeze cererea cu care a fost investit în întregul ei:

capetele 1-4, 6 sunt cereri accesorii, iar capătul 5 este cerere principală.

Pentru toate aceste considerente Curtea reține

că motivele de recurs invocate se circumscriu motivelor de casare prevăzute de

art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și în consecință se va admite recursul

declarat de reclamanta M.A., împotriva sentinței civile nr. 306 din 19 august

2003 a Tribunalului Brașov și a încheierii din 27 august 2003 a Tribunalului Brașov,

pronunțate în dosarul nr. 316/2003, pe care le va casa și va trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Brașov, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de M.A.

împotriva sentinței civile nr. 306/M din 29 august 2003 a Tribunalului Brașov

și a încheierii din 27 august 2003 a Tribunalului Brașov pronunțată în dosarul

nr. 316/M/2003, pe care le casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași

secții a Tribunalului Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi  2 decembrie  2003.