ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6731/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la Tribunalul Vrancea, secția civilă la 18 martie 2010, reclamanta

T.M. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 400.000 euro, cu titlu

de daune morale.

În motivarea acțiunii, întemeiate în drept pe

dispozițiile art. 5 lit. a) din Legea nr. 221/2009, reclamanta a arătat că este

unica descendentă a defunctului sublocotenent T.C. , care, la data de 23

noiembrie 1942, a fost luat prizonier de război în fosta URSS, în lagărul

Oranki, Regiunea Gorki. Reclamanta a precizat că autorul său a fost eliberat

din lagăr și predat autorităților române la 20 noiembrie 1946, conform

adeverinței nr. 1211/2006 din 28 iulie 2009 a CNPAS, pe toată perioada

prizonieratului fiind supus la suferințe fizice și psihice, urmare a

umilințelor și torturilor cu caracter permanent, având ca scop final

exterminarea.

Pârâtul a formulat

întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, cu

motivarea că autorul reclamantei nu a suferit o condamnare pentru o faptă de împotrivire

față de regimul totalitar, iar situația de fapt expusă nu se încadrează în

prevederile Legii nr. 221/2009.

Tribunalul Vrancea,

secția civilă, prin Sentința civilă nr. 341 din 13 mai 2010, a admis excepția

și a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând, în esență, că față de autorul

reclamantei, nu s-a luat de către Statul Român o măsură administrativă cu

caracter politic, care să se circumscrie dispozițiilor art. 1 alin. (3) din

Legea nr. 221/2009.

Împotriva sentinței

menționate a declarat apel reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică,

întrucât situația autorului său se încadrează în dispozițiile art. 5 pct. 1

lit. a) din Legea nr. 221/2009 și o îndreptățește la despăgubiri.

S-a invocat,

totodată, nulitatea sentinței pentru neparticiparea procurorului, deși, din

modul în care a fost formulată acțiunea rezultă că s-a solicitat, implicit, și

constatarea caracterului politic al măsurii luate față de autorul său.

Curtea de Apel

Galați, secția civilă, prin Decizia civilă nr. 258/A pronunțată la 12 octombrie

2010, a respins ca nefondate excepția nulității hotărârii și apelul declarat de

reclamantă.

În ceea ce privește

excepția nulității hotărârii invocată de apelanta reclamantă, instanța de apel

a reținut că judecata cauzei la tribunal s-a făcut, în mod corect, în lipsa

procurorului, câtă vreme prin acțiunea dedusă judecății nu s-a solicitat și

constatarea caracterului politic al condamnării suferite de autorul T.C..

Prin urmare, s-a

apreciat că nu au fost încălcate dispozițiile art. 4 alin. (5) din Legea nr.

221/2009, excepția fiind apreciată ca fiind nefondată.

Criticile vizând

greșita reținere a inadmisibilității acțiunii au fost înlăturate cu motivarea

că, raportat la dispozițiile art. 1 și 3 din Legea nr. 221/2009, situația

autorului reclamantei, de prizonier de război al armatei sovietice, nu se

circumscrie niciuneia dintre măsurile administrative cu caracter politic luate

de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și

stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă

ori stabilirea de loc de muncă obligatoriu.

Împotriva deciziei

menționate a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta T.M., criticând-o

ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Dezvoltând motivele

de recurs, reclamanta a invocat nulitatea hotărârii primei instanțe pentru

neparticiparea procurorului, obligatorie conform normei imperative a art. 4

alin. (5) din Legea nr. 221/2009.

Cel de-al doilea

motiv de recurs a vizat nepronunțarea instanțelor de fond și apel asupra

probatoriului și neadministrarea acestuia, cu încălcarea dispozițiilor art. 5

alin. (2) din Legea nr. 221/2009, în care se menționează expres prizonieratul

ca situație ce îndreptățește la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul

moral.

Examinând criticile

invocate de recurenta reclamantă, Curtea va constata că recursul este nefondat

pentru considerentele ce succed:

Primul motiv de

recurs, vizând nulitatea hotărârii primei instanțe pentru neparticiparea

procurorului, critică ce se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 1 C. proc.

civ., este neîntemeiată.

Având în vedere că

prin acțiunea introductivă s-a solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice la daune morale și nu și constatarea caracterului

politic al măsurii luate față de autorul reclamantei, participarea procurorului

nu era obligatorie, astfel că nu au fost încălcate dispozițiile art. 4 alin.

(5) din Legea nr. 221/2009, excepția nulității hotărârii fiind neîntemeiată.

Nici critica

formulată prin cel de-al doilea motiv de recurs, vizând modul de soluționare de

către instanțele de fond și apel a excepției inadmisibilității acțiunii, nu

este întemeiată.

Așa cum a rezultat

din înscrisurile depuse la dosarul primei instanțe, autorul reclamantei - sublocotenent

T.C. a fost prizonier de război în URSS în perioada 23 noiembrie 1942 - 27

noiembrie 1946.

Prin urmare, măsura

luată față de autorul reclamantei nu se circumscrie perioadei de referință a

Legii nr. 221/2009, care are în vedere condamnările cu caracter politic și

măsurile administrative cu caracter politic luate în perioada 6 martie 1945 -

22 decembrie 1989, fiind dispusă anterior, respectiv la 23 noiembrie 1942.

Totodată, se va

reține că măsura luată față de autorul reclamantei nu a fost luată de Statul

Român prin autoritățile sale, în condițiile în care acesta a fost luat

prizonier de război de către armata sovietică, în anul 1942, înainte de

instaurarea regimului comunist în România.

Ca atare, în mod

corect s-a reținut că situația autorului reclamantei nu se încadrează în

dispoziția art. 5 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 211/2009, acțiunea fiind corect

respinsă ca inadmisibilă.

Această constatare

făcea inutilă administrarea de probe sub aspectul dovedirii prejudiciului moral

suferit de autorul reclamantei, astfel încât nici cel de-al doilea motiv de

recurs nu este fondat.

Pentru toate aceste

considerente Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta T.M. împotriva Deciziei nr. 258/A din 12

octombrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 04 octombrie 2011.