ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6731/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6731/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea, secția civilă la 18 martie 2010, reclamanta T.M. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 400.000 euro, cu titlu de daune morale. În motivarea acțiunii, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 5 lit. a) din Legea nr. 221/2009, reclamanta a arătat că este unica descendentă a defunctului sublocotenent T.C. , care, la data de 23 noiembrie 1942, a fost luat prizonier de război în fosta URSS, în lagărul Oranki, Regiunea Gorki. Reclamanta a precizat că autorul său a fost eliberat din lagăr și predat autorităților române la 20 noiembrie 1946, conform adeverinței nr. 1211/2006 din 28 iulie 2009 a CNPAS, pe toată perioada prizonieratului fiind supus la suferințe fizice și psihice, urmare a umilințelor și torturilor cu caracter permanent, având ca scop final exterminarea.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, cu motivarea că autorul reclamantei nu a suferit o condamnare pentru o faptă de împotrivire față de regimul totalitar, iar situația de fapt expusă nu se încadrează în prevederile Legii nr. 221/2009. Tribunalul Vrancea, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 341 din 13 mai 2010, a admis excepția și a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând, în esență, că față de autorul reclamantei, nu s-a luat de către Statul Român o măsură administrativă cu caracter politic, care să se circumscrie dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 221/2009. Împotriva sentinței menționate a declarat apel reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât situația autorului său se încadrează în dispozițiile art. 5 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 221/2009 și o îndreptățește la despăgubiri.
S-a invocat, totodată, nulitatea sentinței pentru neparticiparea procurorului, deși, din modul în care a fost formulată acțiunea rezultă că s-a solicitat, implicit, și constatarea caracterului politic al măsurii luate față de autorul său. Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin Decizia civilă nr. 258/A pronunțată la 12 octombrie 2010, a respins ca nefondate excepția nulității hotărârii și apelul declarat de reclamantă. În ceea ce privește excepția nulității hotărârii invocată de apelanta reclamantă, instanța de apel a reținut că judecata cauzei la tribunal s-a făcut, în mod corect, în lipsa procurorului, câtă vreme prin acțiunea dedusă judecății nu s-a solicitat și constatarea caracterului politic al condamnării suferite de autorul T.C..
Prin urmare, s-a apreciat că nu au fost încălcate dispozițiile art. 4 alin. (5) din Legea nr. 221/2009, excepția fiind apreciată ca fiind nefondată. Criticile vizând greșita reținere a inadmisibilității acțiunii au fost înlăturate cu motivarea că, raportat la dispozițiile art. 1 și 3 din Legea nr. 221/2009, situația autorului reclamantei, de prizonier de război al armatei sovietice, nu se circumscrie niciuneia dintre măsurile administrative cu caracter politic luate de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă ori stabilirea de loc de muncă obligatoriu. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta T.M., criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.
civ. Dezvoltând motivele de recurs, reclamanta a invocat nulitatea hotărârii primei instanțe pentru neparticiparea procurorului, obligatorie conform normei imperative a art. 4 alin. (5) din Legea nr. 221/2009. Cel de-al doilea motiv de recurs a vizat nepronunțarea instanțelor de fond și apel asupra probatoriului și neadministrarea acestuia, cu încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, în care se menționează expres prizonieratul ca situație ce îndreptățește la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral. Examinând criticile invocate de recurenta reclamantă, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Primul motiv de recurs, vizând nulitatea hotărârii primei instanțe pentru neparticiparea procurorului, critică ce se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 1 C. proc.
civ., este neîntemeiată. Având în vedere că prin acțiunea introductivă s-a solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la daune morale și nu și constatarea caracterului politic al măsurii luate față de autorul reclamantei, participarea procurorului nu era obligatorie, astfel că nu au fost încălcate dispozițiile art. 4 alin. (5) din Legea nr. 221/2009, excepția nulității hotărârii fiind neîntemeiată. Nici critica formulată prin cel de-al doilea motiv de recurs, vizând modul de soluționare de către instanțele de fond și apel a excepției inadmisibilității acțiunii, nu este întemeiată. Așa cum a rezultat din înscrisurile depuse la dosarul primei instanțe, autorul reclamantei - sublocotenent T.C.
a fost prizonier de război în URSS în perioada 23 noiembrie 1942 - 27 noiembrie 1946. Prin urmare, măsura luată față de autorul reclamantei nu se circumscrie perioadei de referință a Legii nr. 221/2009, care are în vedere condamnările cu caracter politic și măsurile administrative cu caracter politic luate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, fiind dispusă anterior, respectiv la 23 noiembrie 1942. Totodată, se va reține că măsura luată față de autorul reclamantei nu a fost luată de Statul Român prin autoritățile sale, în condițiile în care acesta a fost luat prizonier de război de către armata sovietică, în anul 1942, înainte de instaurarea regimului comunist în România. Ca atare, în mod corect s-a reținut că situația autorului reclamantei nu se încadrează în dispoziția art. 5 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 211/2009, acțiunea fiind corect respinsă ca inadmisibilă.
Această constatare făcea inutilă administrarea de probe sub aspectul dovedirii prejudiciului moral suferit de autorul reclamantei, astfel încât nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este fondat. Pentru toate aceste considerente Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta T.M. împotriva Deciziei nr. 258/A din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 04 octombrie 2011.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.