ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 631/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 153/A Curtea de Apel București, secția a III-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulate de reclamanta C.C. și a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul M.I. Pentru a dispune în acest sens, Curtea a avut în vedere următoarele motive. Prin cererea înregistrată la data de 06 martie 2009 pe rolul Judecătoriei sectorului 4 București, sub nr. 2313/4/2009, reclamanta C.C. a chemat în judecată pe pârâții C.A. și C.P., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare - cumpărare pentru terenul arabil intravilan în suprafață de 10.070 mp situat în București, precum și pentru cota indiviză de 1 din terenul arabil intravilan în suprafață de 4.280 mp situat în București, str. Drumul Dealu Frumos.

Prin cererea precizatoare depusă la data de 9 aprilie 2009 reclamanta a învederat că își restrânge obiectul cererii la suprafața de 2.964,49 mp. din care 2.690 mp. reprezentând loturile 1 - 6, iar din lotul 22 suprafața de 49,49 mp. De asemenea, a învederat că cererea se referă și la cota de 1 din suprafața de 4.280 mp. situat în București str. Drumul Dealu Frumos. Prin sentința civilă nr. 117 din 03 februarie 2010, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității și a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată, formulată de reclamanta C.C., în contradictoriu cu pârâții C.A. și C.P.

La data de 7 septembrie 2010, în fața instanței de apel, a formulat cerere de intervenție accesorie M.I., prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că intimații nu ar fi înstrăinat sub nicio formă terenul care face obiectul litigiului, știind că s-au obligat în scris la aceasta și că dacă nu ar fi respectat acest lucru ar fi fost în situația să fie urmăriți pe alte bunuri, pentru recuperarea sumelor împrumutate. La momentul introducerii acțiunii, terenul care face obiectul cauzei era depus garanție într-un contract de împrumut (în care intervenientul avea calitatea de creditor), având interdicție de înstrăinare și ipotecare. Ulterior, acest contract de împrumut a fost pus în executare și în urma licitației intervenientul a devenit proprietarul acestui teren.

Apelul declarat de reclamantă a fost apreciat ca fiind nefondat, în considerarea, în esență, a următoarelor considerente: În mod temeinic a reținut prima instanță că la data de 25 iunie 2007 a fost încheiat între părți antecontractul de vânzare, stabilindu-se un preț de 358.750 euro, din care promitenta a achitat la data semnării antecontractului suma de 40.000 euro, urmând ca restul prețului de 318.750 euro să fie achitat integral sau în rate până cel mai târziu la 31 iulie 2008, data autentificării contractului de vânzare cumpărare. Pe baza extraselor de carte funciară depuse în apel se mai reține că imobilul a fost dezmembrat prin actul de dezmembrare din 11 noiembrie 2008 emis de B.N.P. L.A.

Imobilele cadastrale fac obiectul actului de adjudecare din 08 februarie 2010 emis de B.E.J. C.C. în favoarea intervenientului M.I., imobilele au fost dobândite chiar de apelanta reclamantă prin contractul de vânzare cumpărare din 10 martie 2009 emis de B.N.P. S.A.I., iar imobilul a fost dobândit de P.A. și M.D. prin contractul de vânzare cumpărare din 11 noiembrie 2008 emis de B.N.P. L.A., rămânând în proprietatea intimaților pârâți numai imobilul. De asemenea, în ceea ce privește imobilul, care a fost dobândit în cote indivize egale de D.M. și D.N. prin titlul de proprietate din 29 octombrie 1997 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a Municipiului București, ulterior cota aparținând acestuia din urmă fiind înstrăinată intimatul pârât prin contractul de vânzare cumpărare autentificat la 23 septembrie 2005 la B.N.P.

G.I., prin sentința civilă nr. 4921 din 21 iulie 2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr. 7886/4/2008 s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților prin formarea a două loturi egale și atribuirea lor celor două părți. Potrivit art. 1073 C. civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației. Acest text, care instituie în materie de obligații principiul executării reale sau în natură specifică a obligațiilor, dă posibilitatea instanței ca, în situația în care lucrul se mai găsește în patrimoniul vânzătorului, să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare și care va avea efect constitutiv, operând transferul proprietăți de la data rămânerii irevocabile.

Deoarece nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are (nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habet), în primul rând apelanta reclamantă avea obligația de a proba existența dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu în patrimoniul intimaților pârâți. Or, o parte dintre imobile fuseseră dobândite de aceasta și de P.A. și M.D. anterior pronunțării hotărârii primei instanțe, iar o altă parte au fost adjudecate ulterior de intervenient. De asemenea, intimații pârâți nu mai dețineau la același moment de referință o cotă parte din terenul intravilan în suprafață de 4.280 mp situat în București, str. Drumul Dealu Frumos, ci dreptul de proprietate exclusivă asupra unuia din loturi, care le-a fost atribuit de către Judecătoria Sectorului 4 București prin hotărârea de partaj.

Trebuie avut în vedere că la data de 31 iulie 2008 s-a împlinit termenului suspensiv stabilit de părți, până la care fuseseră amânate executarea obligației de plată a prețului care incumba apelantei reclamante și exercițiul dreptului subiectiv corelativ aparținând promitenților vânzători. Pe de altă parte, în această materie excepția de neexecutare a fost consacrată expres prin dispozițiile art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005, prin care s-a prevăzut că în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.

În această situație, devenind o condiție legală de admitere a acțiunii, îndeplinirea obligației de plată a prețului devenită exigibilă intră în obiectul verificărilor instanței și deci prevederea legală citată are un caracter de ordine publică. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta C.C. Recursul va fi anulat ca netimbrat, pentru următoarele considerente: Deși legal citată pentru termenul din 03 februarie 2012 cu mențiunea că este obligată să plătească taxa judiciară de timbru în valoare 4.728,5 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, întrucât acestea nu au fost plătite în momentul înregistrării recursului și cu aplicarea art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit această obligație legală.

Sancțiunea neîndeplinirii acestei obligații legale de către recurenta-reclamantă constă în anulare recursului ca netimbrat, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.U.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, astfel că instanța urmează a dispune în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta C.C. împotriva deciziei civile nr. 153/A din 14 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 februarie 2012.