ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 449/2003

R O M Â N I A

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

SECȚIA CIVILĂ

S-au luat în examinare recursurile declarate de

pârâtele Primăria Municipiului Târgu Mureș, prin Primar, în numele Consiliului

local Târgu Mureș și de S.C. “S.” S.A. Târgu Mureș împotriva deciziei nr.22/A

din 2 aprilie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș – Secția civilă.

La apelul nominal s-au prezentat

recurenta-pârâtă S.C. “S.” S.A. Târgu Mureș, prin consilier juridic S.S.,

precum și intimații-reclamanți B. Z.V. personal și asistat de avocat N.M.,

Z.A., B.T.A.și L.I., toți reprezentați de același avocat, lipsind

recurenta-pârâtă Primăria Municipiului Târgu Mureș, prin Primar, în numele

Consiliului local Târgu Mureș.

Procedura completă.

Consilier juridic S.S.

solicită admiterea recursului declarat de S.C. “S.” S.A. Târgu Mureș, astfel

cum a fost formulat și, pe fond, respingerea acțiunii; pune, de asemenea,

concluzii de admitere a recursului promovat de Primăria Municipiului Târgu

Mureș.

Avocat N.M. solicită

respingerea ambelor recursuri ca nefondate.

Reprezentanta Ministerului

Public cere admiterea celor două recursuri, casarea hotărârilor pronunțate și

trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.

C U R T E A

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.83 din 30.03.2001 a

Tribunalului Mureș, investit prin declinare de competență de Judecătoria Târgu

Mureș a fost admisă acțoinea reclamanților Z.A., B.Z., B.T.A.și L.I.,

moștenitori ai defuncților B.V. și L.I. împotriva Statului Român prin Consiliul

Local Târgu Mureș și S.C. „S.” S.A., constatându-se nulitatea donației

acceptate prin Hotărârea nr.61/19 ianuarie 1951 Comitetului Executiv al

Sfatului Popular al orașului de subordonare regională Târgu Mureș, prin care

imobilul situat în Târgu Mureș, str.Furnicilor nr.1 înscris în C.F. 7870 Târgu

Mureș, nr.top 5784/1/1/8/2/1 și 5782/2/1/1 a trecut din proprietatea

reclamantei Z.A. și a defunctului B.V., antecesorul celorlalți pârâți, în

proprietatea orașului Târgu Mureș, dispunându-se restabilirea situației

anterioare de carte funciară, prin reînscrierea foștilor proprietari tabulari

de foaie de proprietate.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în

esență, că actul de donație care a stat la baza transferului dreptului de

proprietate a fost încheiat prin vicierea consimțământului donatorilor, prin

violență, ceea ce conduce la constatarea nulității donației.

Apelurile declarate de Primăria Municipiului Târgu

Mureș și S.C. „S.” S.A. împotriva acestei hotărâri, au fost respinse ca

nefondate prin decizia nr.22 din 02.04.2002 a Curții de Apel Târgu Mureș –

Secția civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a avut în

vedere și că donația nu a fost realizată în formă autentică, cerință legală

imperativă prevăzută de art.813 C.civ., precum și de prevederile

corespunzătoare din Decretul nr.478/1954.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Primăria

Municipiului Târgu Mureș, precum și S.C.”S.” S.A., ambele solicitând

modificarea soluției, în sensul respingerii acțiunii ca netemeinică și

nelegală.

În primul recurs, întemeiat pe prevederile art.304

pct.9 C.proc. civ. se susține că Hotărârea nr.61/1951 a Comitetului Executiv

competent, prin care s-a acceptat actul de donație, a fost emisă în

conformitate cu dispozițiile legale în vigoare la acea dată, și anume Decretul

nr.478/1954 privitor la donațiile făcute statului. Totodată, Hotărârea

nr.61/1951, fiind un act administrativ individual de autoritate publică, este

act autentic, în sensul art.1171 C.civ., fiind deci greșit considerentul

reținut de instanțe, anume lipsa formei autentice a actului de donație.

În legătură cu vicierea consimțământului prin violență,

se susține că nu au fost făcute în cauză astfel de dovezi și oricum aceasta

trebuia dovedită în condițiile art.1169 C.civ..

În cel de al doilea recurs este criticată hotărârea

dată în apel, susținându-se că hotărârea cuprinde mai mult date generice, fiind

făcută o „radiografie” a fostului regim, fără referiri la speța în cauză. Este

invocată și prescripția dreptului la acțiune, conform art.3 și 9 din Decretul

nr.167/1958, termenul curgând de la data de 22 decembrie 1989.

În legătură cu Hotărârea nr.61/1951 de acceptare a

donației, se susține că aceasta a fost emisă în conformitate cu prevederile

Decretului nr.478/1954, fiind un act administrativ autentic prin esența lui.

Motivele de nulitate invocate de reclamanți nu

constituie vicii de consimțământ, nu s-a făcut dovada violenței, astfel că

actul de donație este  perfect valabil, fiind eronată hotărârea de admitere a

acțiunii.

Întrucât, prin recursurile declarate se aduc aceleași

critici deciziei atacate, acestea urmează a fi analizate împreună.

Examinând hotărârea recurată, precum și criticile aduse

acestora prin motivele de recurs, se constată că atât instanța, cât și

recurentele au analizat temeinicia și legalitatea acțiunii având ca obiect

nulitatea actului de donație, finalizat prin acceptarea donației prin hotărârea

nr.61 din 19.01.1951 a Comitetului Executiv a Sfatului Popular Târgu Mureș, în

raport cu prevederile Decretului nr.478/1954 privind donațiile făcute statului.

Se constată că întreaga analiză este eronată întrucât

s-a aplicat un act normativ emis în anul 1954, la un act de donație realizat cu

câțiva ani înainte, încălcându-se cu evidență prevederile art.1 din C.civ.,

potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, ea n-are putere retroactivă.

Prin urmare, în speță, nu sunt incidente prevederile

decretului menționat, ci dispozițiile legale în vigoare la data încheierii

donației, și cum nu au fost invocate și nu există prevederi legale speciale,

rezultă că legalitatea și temeinicia actului de donație urmează a fi examinată

numai în raport de prevederile C.civ., ceea ce face necesară reluarea judecății

pentru soluționarea pricinii în acest cadru juridic.

Cu această ocazie, se va examina dacă sunt întrunite în

cauză cerințele art.813 C.civ., potrivit căreia toate donațiile se fac prin act

autentic. Deci contractul produce efecte juridice numai dacă consimțământul

ambelor părți este manifestat în formă autentică, impusă de forma cerută în mod

imperativ, sub sancțiunea nulității absolute, deci ad validitatem.

Totodată, instanța de trimitere are a respecta

dispozițiile art.315 alin.3 C. proc. civ. (modificat prin O.U.G. nr.138/2000),

în sensul de a analiza toate motivele invocate de pârâții-recurenți, dacă mai

este cazul, cum ar fi natura juridică a deciziei de acceptare a donației sau

mai exact asimilarea ei cu un act autentic, în raport cu prevederile art.1171

C.civ. sau existența viciilor de consimțământ, în prezența cărora acțiunea în

nulitate se putea promova într-un termen limitat.

Astfel fiind, recursurile de față urmează a fi admise,

a se casa hotărârile pronunțate și a se trimite cauza spre rejudecare aceluiași

tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de pârâtele Primăria

Municipiului Tg. Mureș, prin Primar în numele Consiliului local Tg. Mureș și

S.C. “ S.” S.A. Tg. Mureș împotriva deciziei nr.22/A din 2 aprilie 2002 a

Curții de Apel Tg. Mureș – Secția civilă.

Casează această decizie, precum și sentința nr.83 din

30 martie 2001 a Tribunalului Mureș – Secția civilă și trimite cauza spre

rejudecare la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2003.