ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4489/2003

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

sentința civilă nr. 659 din 21 noiembrie 2002 a Tribunalului Prahova, s-a admis

contestația formulată de reclamanții: I.G., B.G. și S.E., precum și cererea

reconvențională formulată de pârâta S.C. P. SA Băicoi și pe cale de consecință

s-a constatat nulitatea absolută a contractului de schimb nr. 662/22 mai 1999,

iar pârâta a fost obligată să restituie reclamanților terenul în suprafață de

6.400 m

2.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că terenul în litigiu a fost preluat în mod

abuziv de fostul IAS Băicoi, fără titlu, iar reclamanții sunt proprietarii

acestui teren.

S-a mai

reținut că, contractul de schimb nr. 662/1999 este nul, deoarece pârâta nu a

fost proprietara terenului în litigiu ci aceasta a avut terenul numai în

administrare. Mai mult, la data perfectării actului de schimb nu au fost

respectate dispozițiile art. 13 din Legea nr. 54/1998 privind circulația

terenurilor.

Curtea

de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 42 din 7 martie 2003, a admis apelul

declarat de intimații: D.P.I. și D.D., împotriva sentinței civile nr. 639/21

noiembrie 2002a Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu I.G., B.G., S.E. și

S.C. P. SA Băicoi și pe cale de consecință: a anulat sentința atacată și a

dispus completarea probelor cu înscrisuri și expertiză tehnică topometrică,

conform considerentelor deciziei; s-a fixat termenul de judecată la 26 martie

2003, cu citarea părților.

Pentru

a hotărî astfel instanța de apel a reținut că întrucât părțile au poziții

divergente în  legătură cu terenul în litigiu se impune efectuarea unei

expertize topometrice pentru a se identifica terenurile ce au format obiectul

contractului de schimb, în raport de actele prezentate de părți.

Împotriva

deciziei civile mai sus menționată, au declarat recurs reclamanții  I.G.,

B.G.și S.E., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală – invocând art. 304

pct. 7, 9, 10 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

-

Efectuareea unei expertize tehnice topometrice, în cauză este nefondată,

deoarece terenul în litigiu – 6400 m

2

este precis determinată în

spațiu, așa cum rezultă și din contractul de schimb nr. 662/11999.

-

Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra dovezilor din care rezultă că terenul

în litigiu nu face obiectul Legii nr. 18/1991. Fiind preluat prin abuz, deci

fără titlu, terenul respectiv face obiectul Legii nr. 10/2001.

-

Greșit a procedat instanța de apel atunci când a confirmat sentința instanței

de fond care a dispus constatarea nulității contractului de schimb nr.

662/1999.

Recursul

este inadmisibil.

Conform

art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care prima instanță a respins sau

a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cerecetarea fondului și

instanța de apel găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca

fondul și va judeca procesul pronunțând o hotărâre definitivă.

Rațiunea

acestei prevederi legale decurge din cerința asigurării litigiului cu

celeritate, în timp rezonabil, pentru a se evita trimiterea cauzei spre

rejudecare la prima instanță (posibilă, anterior modificării textului

menționat, prin O.U.G. nr. 138/2000).

Ea

circumscrie obligația instanței de apel de a se pronunța asupra apelului,

datorită caracterului devolutiv al căii de atac a apelului.

Evocarea

fondului și judecarea procesului se realizează în înțelesul devolutiv specific

căii ordinare de atac a apelului și atâta timp cât judecata nu a fost

finalizată, prin hotărâre definitivă, la care se referă prevederile art. 297

alin. (1) C. proc. civ. (astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000)

nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Astfel

fiind, decizia recurată prin care a fost anulată sentința apelată și a fost

reținută cauza pentru judecata în fond, are caracterul unei hotărâri

intermediare și nu este, deci, susceptibilă de a fi atacată separat cu recurs,

ci doar odată cu hotărărea prin care se finalizează judecata în  apel, numai

această hotărâre având caracter definitiv.

În

consecință, recursul declarat de reclamanții I.G., B.G. și S.E., împotriva

deciziei civile nr. 42/7 martie 2003 a Curții de Apel Ploiești, este

inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorii

I.G., B.G. și S.E. împotriva deciziei civile nr. 42 din 7 martie 2003 a Curții

de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2003.