ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4282/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. La data de 3 octombrie 2001 reclamanta S.I.M. a cerut constatarea nulității absolute a refuzului pârâtului Inspectoratul Școlar de a-i restitui imobilul în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 și să se dispună restituirea sa în natură. Tribunalul Brașov, prin sentința civilă nr. 15/2002 a respins acțiunea reținând, în esență, că proprietarul tabular al imobilului a fost antecesorul contestatoarei, O.Ș., care l-a închiriat Primăriei Brașov pentru o școală primară de stat, iar, ulterior, prin Decretul nr. 176/1948 a trecut în proprietatea statului, ca lăcaș de învățământ. Curtea de apel, prin decizia nr. 23/2002, a schimbat sentința, a anulat dispoziția primăriei și constatând că imobilul a fost preluat fără titlu valabil, a obligat pârâtul să-l restituie reclamantei.

Instanța de apel a reținut, contrar primei instanțe, că: - Decretul nr. 176/1948 contravenea Constituției din 1948; - deposedarea nu s-a făcut cu titlu de naționalizare sau de expropriere; - printr-o lege specială, pct. 1, un drept de folosință a fost transformat într-un drept de proprietate, fără acordarea de despăgubiri, astfel că - intabularea dreptului de proprietate al statului este nelegală, întrucât, - Decretul nr. 176/1948 este neconstituțional, astfel că imobilul, conform art. 16 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, trebuie restituit în natură. Contra deciziei a declarat recurs pârâtul, pe temeiurile din art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând că: - în apel s-a făcut o „caracterizare a abuzurilor legislației comuniste”; - nu s-a examinat juridic situația imobilului în litigiu, care, face parte din domeniul public, fiind afectat unei grădinițe de copii, ca efect al preluării de stat prin Decretul nr. 176/1948.

Municipiul Brașov, reprezentat de primar, în baza art. 49 C. proc. civ., a formulat cerere de intervenție accesorie, în interesul recurentului cu motivarea că: - imobilul revendicat, așa cum a fost identificat în acțiune, nu este identic cu cel în care își desfășoară activitatea Grădinița nr. 19 Brașov; - acesta a aparținut, conform cărții funciare, lui P.A., iar succesorului acestuia i s-au acordat, la cerere, despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995; - imobilul pretins prin acțiune, ca fiind Grădinița nr. 19, în baza art. 166 din Legea nr. 84/1995 a trecut în proprietatea publică a municipiului Brașov, ceea ce justifică, în speță, calitatea procesuală a intervenientei. 2. Cererea de intervenție și recursul sunt întemeiate.

2.1. Cererea de intervenție accesorie urmează a fi admisă, în raport de dispozițiile art .49 C. proc. civ. și de cele din art. 166 ale Legii nr. 84/1995, modificată prin O.U.G. nr. 184/2001 și aprobată prin Legea nr. 520/2002. Într-adevăr, cererea de intervenție accesorie este admisibilă, potrivit art. 49 C. proc. civ., chiar și în recurs, iar, pe de altă parte, intervenientul are interesul de a-l sprijini pe recurent, care are în administrare imobilul a cărei restituire se cere de către reclamant. Totodată, aspectele invocate în cererea de intervenție sunt relevante pentru soarta acțiunii principale, întemeiată pe dispozițiile din Legea nr. 10/2001. 2.2. Recursul este fondat.

Într-adevăr instanța de apel printr-o motivare generică, cu trimiteri directe la controlul constituționalității Decretului nr. 178/1948, fără a examina elementele esențiale ale cauzei, în raport de obiectul judecății și de procedura specială a Legii nr. 10/2001, a decis contrar primei hotărâri. În apel nu s-au cercetat toate aspectele relevante privind identificarea imobilului, calitatea procesuală a titularului acțiunii, apartenența la domeniul public, precum și cele privind condițiile de restituire în natură prevăzute de Legea nr. 10/2001. Asumându-și doar rolul de instanță de control al constituționalității legii în temeiul căreia s-a efectuat preluarea de către stat, curtea de apel nu a cercetat fondul cauzei în apel, ci s-a rezumat la a conchide că preluarea a fost fără titlu valabil, întrucât „Decretul nr. 176/1948 este neconstituțional, contravenind Constituției din 1948”, însușindu-și, astfel, terminologia utilizată în motivele de apel.

Constatând, pe de altă parte, că judecata în apel, care are caracter devolutiv, nu s-a realizat, în cadrul și sub toate aspectele cauzei, ceea ce echivalează cu o necercetare asupra fondului, iar, pe de altă parte, că elemente esențiale, cum sunt și cele din cererea de intervenție accesorie, nu au fost examinate, Curtea, în baza art. 313 C. proc. civ., va casa decizia și va trimite cauza instanței de apel pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului Brașov împotriva deciziei nr. 23 Ap din 2 aprilie 2002 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelului. Admite și cererea de intervenție formulată de Municipiul Brașov prin Primar în interesul recurentului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2003.