ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4282/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4282/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 3 octombrie
2001 reclamanta S.I.M. a cerut constatarea nulității absolute a refuzului
pârâtului Inspectoratul Școlar de a-i restitui imobilul în procedura prevăzută
de Legea nr. 10/2001 și să se dispună restituirea sa în natură.
Tribunalul Brașov, prin
sentința civilă nr. 15/2002 a respins acțiunea reținând, în esență, că
proprietarul tabular al imobilului a fost antecesorul contestatoarei, O.Ș.,
care l-a închiriat Primăriei Brașov pentru o școală primară de stat, iar,
ulterior, prin Decretul nr. 176/1948 a trecut în proprietatea statului, ca
lăcaș de învățământ.
Curtea de apel, prin
decizia nr. 23/2002, a schimbat sentința, a anulat dispoziția primăriei și
constatând că imobilul a fost preluat fără titlu valabil, a obligat pârâtul să-l
restituie reclamantei. Instanța de apel a reținut, contrar primei instanțe, că:
- Decretul nr. 176/1948
contravenea Constituției din 1948;
- deposedarea nu s-a făcut
cu titlu de naționalizare sau de expropriere;
- printr-o lege specială,
pct. 1, un drept de folosință a fost transformat într-un drept de proprietate,
fără acordarea de despăgubiri, astfel că
- intabularea dreptului de
proprietate al statului este nelegală, întrucât,
- Decretul nr. 176/1948
este neconstituțional, astfel că imobilul, conform art. 16 alin. (4) din Legea
nr. 10/2001, trebuie restituit în natură.
Contra deciziei a declarat
recurs pârâtul, pe temeiurile din art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând
că:
- în apel s-a făcut o
„caracterizare a abuzurilor legislației comuniste”;
- nu s-a examinat juridic
situația imobilului în litigiu, care, face parte din domeniul public, fiind
afectat unei grădinițe de copii, ca efect al preluării de stat prin Decretul
nr. 176/1948.
Municipiul Brașov,
reprezentat de primar, în baza art. 49 C. proc. civ., a formulat cerere de
intervenție accesorie, în interesul recurentului cu motivarea că:
- imobilul revendicat, așa
cum a fost identificat în acțiune, nu este identic cu cel în care își
desfășoară activitatea Grădinița nr. 19 Brașov;
- acesta a aparținut,
conform cărții funciare, lui P.A., iar succesorului acestuia i s-au acordat, la
cerere, despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995;
- imobilul pretins prin
acțiune, ca fiind Grădinița nr. 19, în baza art. 166 din Legea nr. 84/1995 a
trecut în proprietatea publică a municipiului Brașov, ceea ce justifică, în
speță, calitatea procesuală a intervenientei.
Cererea de intervenție
și recursul sunt întemeiate.
2.1. Cererea de intervenție
accesorie urmează a fi admisă, în raport de dispozițiile art .49 C. proc. civ.
și de cele din art. 166 ale Legii nr. 84/1995, modificată prin O.U.G. nr.
184/2001 și aprobată prin Legea nr. 520/2002.
Într-adevăr, cererea de
intervenție accesorie este admisibilă, potrivit art. 49 C. proc. civ., chiar și
în recurs, iar, pe de altă parte, intervenientul are interesul de a-l sprijini
pe recurent, care are în administrare imobilul a cărei restituire se cere de
către reclamant.
Totodată, aspectele
invocate în cererea de intervenție sunt relevante pentru soarta acțiunii
principale, întemeiată pe dispozițiile din Legea nr. 10/2001.
2.2. Recursul este fondat.
Într-adevăr instanța de
apel printr-o motivare generică, cu trimiteri directe la controlul
constituționalității Decretului nr. 178/1948, fără a examina elementele
esențiale ale cauzei, în raport de obiectul judecății și de procedura specială
a Legii nr. 10/2001, a decis contrar primei hotărâri.
În apel nu s-au cercetat
toate aspectele relevante privind identificarea imobilului, calitatea
procesuală a titularului acțiunii, apartenența la domeniul public, precum și
cele privind condițiile de restituire în natură prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Asumându-și doar rolul de
instanță de control al constituționalității legii în temeiul căreia s-a
efectuat preluarea de către stat, curtea de apel nu a cercetat fondul cauzei în
apel, ci s-a rezumat la a conchide că preluarea a fost fără titlu valabil,
întrucât „Decretul nr. 176/1948 este neconstituțional, contravenind
Constituției din 1948”, însușindu-și, astfel, terminologia utilizată în
motivele de apel.
Constatând, pe de altă
parte, că judecata în apel, care are caracter devolutiv, nu s-a realizat, în
cadrul și sub toate aspectele cauzei, ceea ce echivalează cu o necercetare
asupra fondului, iar, pe de altă parte, că elemente esențiale, cum sunt și cele
din cererea de intervenție accesorie, nu au fost examinate, Curtea, în baza
art. 313 C. proc. civ., va casa decizia și va trimite cauza instanței de apel
pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul
Inspectoratul Școlar al Județului Brașov împotriva deciziei nr. 23 Ap din 2
aprilie 2002 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, pe care o casează și
trimite cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelului.
Admite și cererea de intervenție formulată de
Municipiul Brașov prin Primar în interesul recurentului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2003.