ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4760/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Brașov, secția civilă, prin sentința nr. 204 din 12 martie 2004, a admis în parte contestația formulată și precizată de contestatorii T.H. și T.M., prin mandatar P.G.O., în contradictoriu cu intimata SC R. SRL Brașov și drept consecință: - a anulat decizia nr. 185 emisă la 2 iunie 2003 de către intimată; - a obligat-o pe intimată să emită o nouă decizie, potrivit Legii nr. 10/2001, prin care să propună contestatoarei o ofertă de restituire prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești a imobilului din Brașov, înscris în C.F.

nr. 29953, sub nr.top.1018/1/1/2, 1082/1/2, 1083/1/2, 1084/1/2, 1085/1/2, 1086/1/2, 1087/1/2, 1088/2/1/2, 1089/1/2, 1088/1/2, 1090/1/2, 1091/1/1/2, 1092/1/2, 1093/1/2, 1094/1/2, 1095/1/1/2, 1096/1/1/2, 1096/2/1/2, 1097/1/2/XXIX compus din 3 camere și dependințe cu o cotă de 11/338 parte din părțile de uz comun; - a respins restul pretențiilor și cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

S-a reținut că: - în anul 1974 contestatorii și-au intabulat în Cartea Funciară dreptul de proprietate asupra imobilului sus-menționat, construit de OCLPP în baza unui contract încheiat la 17 iunie 1972; - prin decizia nr. 33 din 20 ianuarie 1986, fostul Birou Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular Județean Brașov a dispus trecerea imobilului în proprietatea statului, conform art. 2 alin. (2) din Decretul nr. 223/1974, cu plata unei despăgubiri de 70.720 lei; - la 7 august 2001, contestatorii au notificat Primăriei Municipiului Brașov cererea de restituire a imobilului, conform procedurii instituite prin Legea nr. 10/2001; - notificarea a fost trimisă intimatei care, prin decizia atacată, a respins cererea de restituire, cu motivarea că potrivit Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, preluarea imobilului nu a fost abuzivă; - actul normativ menționat este contrar art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care prevede că toate modalitățile de preluare a imobilelor în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989 sunt abuzive; - textul legal sus-citat are forță juridică superioară H.G.

nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001; - imobilul în discuție nu poate fi restituit în natură deoarece a fost înstrăinat chiriașilor U.O. și U.R. prin contractul nr. 20954 din 5 decembrie 1996, încheiat conform Legii nr. 112/1995; - pe cale de consecință, contestatorii sunt îndreptățiți, în temeiul art. 18 lit. d) și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, la măsuri reparatorii în echivalent, respectiv despăgubiri bănești calculate în respectarea art. 12 alin. (2) din aceeași lege; - față de prevederile cuprinse și la pct. II pct. 1.4 lit. b) din H.G.

nr. 498/2003, intimata nu are nici o culpă procesuală și, deci, nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată; Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin decizia nr. 1028 din 16 octombrie 2004, a admis apelul declarat de intimată și a schimbat în parte sentința, în sensul că a obligat-o pe apelantă să emită o nouă decizie, în condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001, prin care să propună contestatorilor o ofertă de restituire prin echivalent constând în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare ori în acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital, în funcție de opțiunea acestora. Totodată, Curtea de Apel Brașov a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței și a respins în rest pretențiile apelantei.

S-a reținut că: - textul invocat de apelantă, respectiv art. 1.4 lit. b) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003, contravine Legii nr. 10/2001 exclude de la principiul reparării prejudiciilor create în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989 prin preluarea unor imobile, anumite categorii de persoane, în funcție de situația lor juridică; - atâta timp cât contestatorii au optat pentru soluția prevăzută de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, măsura reparării prin echivalent trebuia stabilită conform alin. (4) al aceluiași text. Intimata a declarat recurs prin care a solicitat modificarea hotărârilor atacate, în sensul respingerii contestației, pentru motivul prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Concret, recurenta a susținut că: - Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003 nu sunt contrare Legii nr. 10/2001, ci arată și explică modul în care trebuia aplicată corect această lege; - preluarea imobilului nu a fost abuzivă deoarece, în speță, contestatorii au optat pentru înstrăinarea imobilului către stat, cu ocazia depunerii cererii de plecare definitivă din țară, iar despăgubirile primite efectiv corespund unei îndestulări rezonabile. Criticile sunt nefondate deoarece: - potrivit art. 2 din Legea nr. 10/2001, toate modalitățile de preluare a unor imobile în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989 sunt abuzive și justifică restituirea în natură și stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform art. 1; - distincția făcută de Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 498/2003 între persoanele ale căror imobile au fost preluate de stat în temeiul Decretului nr. 223/1974 contravine textelor sus-menționate și, ca atare, nu poate fi luată în considerare; - din acest punct de vedere, cuantumul despăgubirilor acordate contestatorului, de altfel considerându-l inferior valorii de circulație a imobilului la data preluării, este irelevant. Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC R. Brașov împotriva deciziei nr. 1028/Ap din 15 octombrie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2005.