ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1672/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1672/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Deliberând, în
condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut
următoarele:
Hotărârea
instanței de apel
Prin decizia nr. 67/
A din 15 martie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă a respins ca
nefondat apelul declarat de reclamantul B.L. împotriva sentinței civile nr.
1945/ D din 1 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Satu Mare.
Pentru a decide
astfel, instanța de apel a reținut că nu sunt fondate criticile reclamantului
privind majorarea cuantumului despăgubirilor acordate acestuia, instanța de
fond într-o manieră unitară și practică constantă, în toate situațiile similare
cu ale reclamantului cuantificând în mod corect despăgubirile cuvenite acestuia
față de durata măsurii abuzive luate împotriva sa, precum și față de faptul că
prin această măsură au fost încălcate dreptul la libertate, dreptul la muncă ca
expresie a propriei voințe prin deportarea în U.R.S.S., lipsirea de bunuri
personale, obligarea de a trăi în condiții materiale precare și de a munci
forțat producându-se suferințe pe plan moral, social și profesional, lezând
demnitatea și onoarea.
Chiar raportat la
practica C.E.D.O. în materia daunelor morale și a celor materiale, cuantumul
despăgubirilor stabilite de instanța de fond este concordant cu această
practică, raportat și la caracterul vădit abuziv al măsurii luate împotriva
reclamantului și la durata îngrădirii drepturilor și libertăților cetățenești
ale acestuia.
Recursul
2.1. Motive
Pârâtul Statul Român,
prin M.F.P., reprezentat de D.G.F.P. Satu Mare a declarat recurs prin care a
formulat următoarele critici:
Cuantumul
despăgubirilor a fost supraevaluat întrucât nu s-a făcut dovada deteriorării
situației materiale a reclamantului, ca urmare a măsurilor luate.
Nu a fost respectată
jurisprudența C.E.D.O. care a acordat frecvent sume relativ modeste cu titlu de
despăgubiri morale, iar uneori chiar deloc.
Legea nr. 221/2009
are caracter de complinire întrucât nu înlătură drepturile deja stabilite prin
legi anterioare în favoarea persoanelor care se află în situația reclamantului.
Trebuie avute în
vedere și reglementările O.U.G. nr. 62/2010 prin care a fost modificată Legea
nr. 221/2009.
Prin Decizia nr.
1358/2010 au fost declarate neconstituționale prevederile art. 5 alin. (1) lit.
a) teza I din Legea nr. 221/2009.
2.2. Analiza
recursului
Recursul nu este
întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea primei
instanțe a fost admisă cererea de chemare în judecată, pârâtul Statul Român,
prin M.F.P., fiind obligat să plătească reclamantului suma de 10.000 euro cu
titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral încercat de reclamant urmare a
deportării în U.R.S.S.
Deși avea interes să
exercite apel împotriva acestei hotărâri pârâtul nu a formulat critici
împotriva sentinței, astfel încât deducerea direct în recurs a aspectelor
legate de cuantumul despăgubirilor acordate reclamantului, respectiv a
aspectelor privitoare la faptul că reclamantul nu ar fi îndreptățit la primirea
de despăgubiri este făcută omisso medio.
În aceste condiții,
admiterea recursului ar avea drept consecință nesocotirea prevederilor art. 296
teza a II-a C. proc. civ. conform cu care, apelantului nu i se poate crea în
propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.
Pe cale de
consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins
ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de pârâtul Statul Român prin M.F.P. reprezentat de D.G.F.P.
Satu Mare împotriva deciziei nr. 67/ A din 15 martie 2011 a Curții de Apel
Oradea, secția civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 martie 2012.