ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1672/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 67/ A din 15 martie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul B.L. împotriva sentinței civile nr. 1945/ D din 1 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Satu Mare.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că nu sunt fondate criticile reclamantului privind majorarea cuantumului despăgubirilor acordate acestuia, instanța de fond într-o manieră unitară și practică constantă, în toate situațiile similare cu ale reclamantului cuantificând în mod corect despăgubirile cuvenite acestuia față de durata măsurii abuzive luate împotriva sa, precum și față de faptul că prin această măsură au fost încălcate dreptul la libertate, dreptul la muncă ca expresie a propriei voințe prin deportarea în U.R.S.S., lipsirea de bunuri personale, obligarea de a trăi în condiții materiale precare și de a munci forțat producându-se suferințe pe plan moral, social și profesional, lezând demnitatea și onoarea.

Chiar raportat la practica C.E.D.O. în materia daunelor morale și a celor materiale, cuantumul despăgubirilor stabilite de instanța de fond este concordant cu această practică, raportat și la caracterul vădit abuziv al măsurii luate împotriva reclamantului și la durata îngrădirii drepturilor și libertăților cetățenești ale acestuia. 2. Recursul 2.1. Motive Pârâtul Statul Român, prin M.F.P., reprezentat de D.G.F.P. Satu Mare a declarat recurs prin care a formulat următoarele critici: Cuantumul despăgubirilor a fost supraevaluat întrucât nu s-a făcut dovada deteriorării situației materiale a reclamantului, ca urmare a măsurilor luate. Nu a fost respectată jurisprudența C.E.D.O. care a acordat frecvent sume relativ modeste cu titlu de despăgubiri morale, iar uneori chiar deloc.

Legea nr. 221/2009 are caracter de complinire întrucât nu înlătură drepturile deja stabilite prin legi anterioare în favoarea persoanelor care se află în situația reclamantului. Trebuie avute în vedere și reglementările O.U.G. nr. 62/2010 prin care a fost modificată Legea nr. 221/2009. Prin Decizia nr. 1358/2010 au fost declarate neconstituționale prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009. 2.2. Analiza recursului Recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente: Prin hotărârea primei instanțe a fost admisă cererea de chemare în judecată, pârâtul Statul Român, prin M.F.P., fiind obligat să plătească reclamantului suma de 10.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral încercat de reclamant urmare a deportării în U.R.S.S.

Deși avea interes să exercite apel împotriva acestei hotărâri pârâtul nu a formulat critici împotriva sentinței, astfel încât deducerea direct în recurs a aspectelor legate de cuantumul despăgubirilor acordate reclamantului, respectiv a aspectelor privitoare la faptul că reclamantul nu ar fi îndreptățit la primirea de despăgubiri este făcută omisso medio. În aceste condiții, admiterea recursului ar avea drept consecință nesocotirea prevederilor art. 296 teza a II-a C. proc. civ. conform cu care, apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată. Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin M.F.P. reprezentat de D.G.F.P. Satu Mare împotriva deciziei nr. 67/ A din 15 martie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2012.