ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 979/2004

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 24 octombrie 1997 H.E.

și I.G., decedat în cursul procesului și succedat în drepturi de I.E. și I.G.

au chemat în judecată pe Consiliul Local Topoloveni, Primăria orașului

Topoloveni, prin primar, și pe C.C.Topoloveni pentru revendicarea unui teren în

suprafață de 5000 mp situat în satul Vichițești. Totodată, au cerut obligarea

pârâtei C.C. Topoloveni să ridice construcția  pe care a edificat-o pe terenul

din litigiu.

T.A. a formulat cerere de

intervenție accesorie în interesul pârâtei Primăria orașului Topoloveni

solicitând respingerea acțiunii.

Tribunalul Argeș, secția civilă,

prin sentința nr. 15 din 5 februarie 2001, a respins, ca nefondate, acțiunea

principală și cererea de intervenție.

Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, prin decizia nr. 64 din 29 iunie 2001, a respins, ca nefondat, apelul

reclamanților, cu motivarea că în raport de dispozițiile art. 47 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, acțiunea este inadmisibilă.

Curtea Supremă de Justiție, secția

civilă, prin decizia nr. 1769 din 30 aprilie 2002, a admis recursul

reclamanților și a casat decizia din apel cu trimiterea cauzei la aceeași

instanță, pentru rejudecarea apelului, pe temeiul dreptului comun.

Instanța de recurs a reținut că

dispozițiile Legii nr. 10/2001 sunt inaplicabile în cauză, astfel încât soluția

respingerii acțiunii, ca inadmisibilă, este vădit nelegală.

Curtea de Apel Pitești, ca instanță

de trimitere, prin decizia nr. 89 din 28 noiembrie 2002, a respins din nou

apelul reclamanților, cu motivarea că, în speță, fiind vorba de întoarcerea

executării unei pedepse complementare de confiscare a averii, aplicată prin

sentința penală nr. 1329 din 21 iulie 1950 a Tribunalului județean Muscel și

înlăturată prin decizia penală nr. 1349 din 11 mai 1995 a Curții Supreme de

Justiție, secția penală, legitimarea procesuală  pasivă o are numai Statul

Român, prin Ministerul Finanțelor.

Împotriva acestei decizii

reclamanții au declarat recurs bazat pe motivele de casare prevăzute de art.

304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. în dezvoltarea cărora au arătat, în esență, că

instanța de apel a violat principiul contradictorialității deoarece, invocând

din oficiu și soluționând pricina pe lipsa calității procesuale a pârâților, a

omis să pună în dezbaterea părților această excepție.

Recursul este întemeiat.

Obligația instanței de a respecta

principiul  contradictorialității este impusă de art. 129 alin.  (2) C. proc.

civ., așa încât, pentru a nu afecta dreptul de apărare a părților, judecătorul

trebuie să pună în discuția lor aspectele pe care le invocă din oficiu.

Or, în speță, soluția respingerii

apelului a fost fundamentată juridic pe absența calității procesuale a

pârâților, excepție invocată din oficiu (prin considerentele deciziei atacate),

soluționată însă fără dezbateri contradictorii.

Cum nerespectarea

contradictorialității, ca principiu procesual care asigură stabilirea

adevărului și dreptul la apărare, este sancționată cu nulitatea hotărârii, se

impune, în temeiul art. 312 – 314 C. proc. civ., admiterea recursului și

trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții I.E., I.G.D. și H.E. împotriva deciziei nr. 89/A din 28 noiembrie

2002 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Casează decizia recurată și trimite

cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  6 februarie

2004.