ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 979/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 24 octombrie 1997 H.E. și I.G., decedat în cursul procesului și succedat în drepturi de I.E. și I.G. au chemat în judecată pe Consiliul Local Topoloveni, Primăria orașului Topoloveni, prin primar, și pe C.C.Topoloveni pentru revendicarea unui teren în suprafață de 5000 mp situat în satul Vichițești. Totodată, au cerut obligarea pârâtei C.C. Topoloveni să ridice construcția pe care a edificat-o pe terenul din litigiu. T.A. a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei Primăria orașului Topoloveni solicitând respingerea acțiunii. Tribunalul Argeș, secția civilă, prin sentința nr. 15 din 5 februarie 2001, a respins, ca nefondate, acțiunea principală și cererea de intervenție.

Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin decizia nr. 64 din 29 iunie 2001, a respins, ca nefondat, apelul reclamanților, cu motivarea că în raport de dispozițiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, acțiunea este inadmisibilă. Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 1769 din 30 aprilie 2002, a admis recursul reclamanților și a casat decizia din apel cu trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru rejudecarea apelului, pe temeiul dreptului comun. Instanța de recurs a reținut că dispozițiile Legii nr. 10/2001 sunt inaplicabile în cauză, astfel încât soluția respingerii acțiunii, ca inadmisibilă, este vădit nelegală.

Curtea de Apel Pitești, ca instanță de trimitere, prin decizia nr. 89 din 28 noiembrie 2002, a respins din nou apelul reclamanților, cu motivarea că, în speță, fiind vorba de întoarcerea executării unei pedepse complementare de confiscare a averii, aplicată prin sentința penală nr. 1329 din 21 iulie 1950 a Tribunalului județean Muscel și înlăturată prin decizia penală nr. 1349 din 11 mai 1995 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, legitimarea procesuală pasivă o are numai Statul Român, prin Ministerul Finanțelor. Împotriva acestei decizii reclamanții au declarat recurs bazat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. în dezvoltarea cărora au arătat, în esență, că instanța de apel a violat principiul contradictorialității deoarece, invocând din oficiu și soluționând pricina pe lipsa calității procesuale a pârâților, a omis să pună în dezbaterea părților această excepție.

Recursul este întemeiat. Obligația instanței de a respecta principiul contradictorialității este impusă de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., așa încât, pentru a nu afecta dreptul de apărare a părților, judecătorul trebuie să pună în discuția lor aspectele pe care le invocă din oficiu. Or, în speță, soluția respingerii apelului a fost fundamentată juridic pe absența calității procesuale a pârâților, excepție invocată din oficiu (prin considerentele deciziei atacate), soluționată însă fără dezbateri contradictorii. Cum nerespectarea contradictorialității, ca principiu procesual care asigură stabilirea adevărului și dreptul la apărare, este sancționată cu nulitatea hotărârii, se impune, în temeiul art. 312 – 314 C. proc.

civ., admiterea recursului și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții I.E., I.G.D. și H.E. împotriva deciziei nr. 89/A din 28 noiembrie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2004.