ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1051/2012

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea întemeiată pe

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., înregistrată pe rolul Curții de

Apel Timișoara petentul A.I. a solicitat desființarea referatului nr. 1097/VIII/1/2011

din 16 septembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

În motivarea

plângerii, petentul a arătat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara

a încălcat prev. art. 277 C. proc. pen. deoarece nu i-a comunicat rezoluția

dată în cauză, iar în fapt a fost emis un act fals și abuziv împotriva actelor

probatorii a prevederilor legale în vigoare cu nerespectarea hotărârilor

judecătorești definitive și executorii, refuzând să cerceteze tentativele de

omor dovedite cu probe materiale și acte probatorii, asociindu-se grupului

infracțional pentru crimă organizată.

Prin sentința

definitivă nr. 335/ PI din 28 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara în baza

art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen s-a respins plângerea

petentului A.I., ca inadmisibilă.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 100 lei,

cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a reținut că

prin referatului nr. 1097/VIII/1/2011 din 16 septembrie 2011 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a respins sesizarea petentului în legătură

cu modul de soluționare a lucrării nr. 893/II/2/2011 de către procurorul

general adjunct M.V.

În motivare s-a

reținut, în esență, că sesizarea petentului este lipsită de obiect și

neîntemeiată, întrucât rezoluția pronunțată a fost înaintată Curții de Apel

Timișoara conform prev. art. 278

1

C. proc. pen. și nu s-a constată

comiterea vreunei fapte abuzive sau de neglijență în sarcina procurorului

general adjunct.

Potrivit art. 278

1

C. proc. pen." După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C.

proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a

ordonanței, ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire

penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată,

precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot

face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror

a modului de rezolvare, potrivit art. 277, 278 C. proc. pen., la judecătorul de

la instanța căreia i-ar reveni, potrivit, legii competența să judece cauza în

primă instanță".

Interpretând

per a contrario dispozițiile legale susmenționate instanța a constatat faptul

că plângerea formulată de către petent împotriva unui referat al procurorului

este inadmisibilă, întrucât acest act nu se regăsește printre cele limitativ

enumerate de art. 278

1

C. proc. pen. în acest sens este și decizia nr.

57 din 24 septembrie 2007 pronunțată de Î.C.C.J. într-un recurs în interesul

legii.

La data de 28

noiembrie 2011, nemulțumit de această hotărâre, petentul A.I. a formulat recurs

împotriva sentinței menționate.

Examinând

hotărârea atacată prin prisma admisibilității căii de atac a recursului, în

fața înaltei Curți, în raport de obiectul cauzei, de prevederile art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39

din Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010, privind unele măsuri pentru

accelerarea soluționării proceselor, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că recursul este inadmisibil.

Astfel, Curtea

de Apel Timișoara față de noile dispoziții legale menționate mai sus, a

pronunțat o hotărâre definitivă, decizie ce nu mai poate fi atacată cu recurs.

Dispozițiile art.

278

1

alin. (10) C. proc. pen. au fost modificate prin Legea nr. 202

din 25 noiembrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării

proceselor, în sensul că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8)

din C. proc. pen. este definitivă." Astfel, în noua reglementare a art.

278

1

alin. (10) C. proc. pen. nu se mai poate exercita nicio cale

ordinară de atac împotriva sentințelor pronunțate în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., sentința dată fiind definitivă de la

momentul pronunțării. Textul modificat, deși înlătură al doilea grad de

jurisdicție, nu constituie o încălcare a principiului liberului acces la

justiție și nici o lezare a dreptului la dublul grad de jurisdicție în materie

penală, drept la care se referă art. 2 din Protocolul nr. 7 al Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme dispoziția menționată prevede respectarea

dublului grad de jurisdicție în materie penală, dar face referire doar la

judecarea infracțiunilor, și nu la toate chestiunile procesual penale. Față de

noile modificări, sentințele întemeiate pe dispozițiile art. 278

1

pronunțate începând cu data de 25 noiembrie 2010, indiferent de data sesizării

instanței, anterior sau ulterior intrării în vigoare a legii nr. 202/2010, vor

fi definitive în momentul pronunțării, nefiind supuse nici unei căi de atac

ordinare.

Astfel, urmează

a fi respins, ca inadmisibil, în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție,

recursul declarat de petentul A.I., conform art. 385

15

pct. 1 lit. a)

C. proc. pen., aplicându-se și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petentul A.l. împotriva sentinței penale nr. 335/

PI din 28 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă

recurentul petent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 5 aprilie 2012.