ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8355/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 20 ianuarie

2011, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, în Dosarul nr. 36752/3/2006, a respins cererea de sesizare a

Curții Constituționale, apreciind că aspectele invocate ca fiind

neconstituționale nu au legătură cu obiectul cauzei - nulitatea adopției.

Din cuprinsul acestei

încheieri rezultă că, în mod repetat, mandatarului recurentului i s-a pus în

vedere să păstreze solemnitatea ședinței de judecată și să-și expună punctul de

vedere numai atunci când instanța îi acordă cuvântul. De asemenea, acestuia i

s-a atras atenția să-și cenzureze atitudinea și modul de adresare, atât față de

partea adversă, cât și față de completul de judecată.

Împotriva încheierii

de ședință sus-menționate a formulat cerere de recurs la data de 22 ianuarie

2011, reclamantul E.N.G., prin mandatar E.D.M., prin care a invocat

dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., apreciind că instanța a depășit

atribuțiile puterii judecătorești atunci când i-a respins cererile formulate ca

inadmisibile, cereri nesusținute oral în ședință publică.

Din expunerea de

motive a cererii de recurs, rezultă că recurentul-reclamant reclamă modalitatea

în care judecătorii au fost sau sunt numiți în funcție, respectiv, pe bază de

interviu, modalitatea de evaluare a acestora, alături de alte solicitări care

în mod evident nu au legătură cu cadrul procesual de față.

Analizând cererea de

recurs din perspectiva lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente,

și având în vedere și apărările pertinente formulate în cauză, Înalta Curte

constată următoarele:

În drept, potrivit

art. 29 din Legea nr. 47/1992: "(1) Curtea Constituțională decide asupra

excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj

comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei

dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu

soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul

acestuia.

(2) Excepția poate fi

ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de

judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de

procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face

obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o

decizie anterioară a Curții Constituționale.

(4) Sesizarea Curții

Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat

excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele

de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de

dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea

trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile

necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite

Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare

pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.

(5) Dacă excepția

este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța

respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții

Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța

imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă

în termen de 3 zile."

În ceea ce privește

excepția tardivității recursului invocată de intimata-intervenientă H.D.M.,

Înalta Curte o va respinge, întrucât cererea de recurs a fost expediată prin

poștă, plicul anexat cererii de recurs evidențiind respectarea termenului 48 de

ore prescris de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Criticile referitoare

la condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate nu pot fi

reținute, întrucât instanța anterioară a pronunțat încheierea atacată cu

respectarea dispozițiilor art. 29 alin. (5) din această lege, constatând că

aspectele contestate din perspectiva constituționalității nu au legătură cu

pricina de față.

Toate celelalte

susțineri ale recurentului-reclamant nu vor fi analizate, întrucât exced

cadrului procesual de învestire, constituind, în circumstanțele cauzei de față,

încă o dovadă pregnantă a modului abuziv de exercitare a drepturilor

procedurale.

Pentru toate aceste

considerente de fapt și de drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul reclamantului ca

nefondat.

Pe temeiul

dispozițiilor art. 274 alin. (1) și (3) C. proc. civ., recurentul-reclamant

fiind considerat în culpă procesuală, va fi obligat la plata sumei de 1.000 RON

către intimata-intervenientă H.D.M., cu titlu de cheltuieli de judecată. S-a

avut în vedere la cuantificarea cheltuielilor de judecată și criteriul

complexității cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

tardivității recursului invocată de intimata - intervenientă H.D.M.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul E.N.G. împotriva Încheierii din 20

ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 36752/3/2006, privind

respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Obligă pe recurentul

- reclamant E.N.G. la plata sumei de 1.000 RON către intimata-intervenientă

H.D.M., reprezentând cheltuieli de judecată reduse conform art. 274 alin. (3)

C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 noiembrie 2011.