ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7470/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Încheierea din 4 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 41355/3/2009, a fost respinsă cererea de recuzare a completului de judecată C4, compus din doamnele judecător A.-D.T., I.A.H.P. și E.V., formulată de recurentul-contestator M.D. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că aspectele invocate de petent în cuprinsul cererii de recuzare nu se încadrează în dispozițiile art. 27 C. proc. civ., motiv pentru care s-a apreciat că cererea este nefondată. Instanța a constatat că susținerea petentului referitoare la atitudinea părtinitoare a completului de judecată este vagă și neargumentată, acesta nearătând în concret ce măsură a dispus completul de judecată, prin care să fi dovedit o astfel de atitudine.

În ceea ce privește motivul invocat, referitor la amânarea nejustificată a cauzei, instanța a reținut că cererea de recuzare nu reprezintă un mijloc procedural prin care părțile să se poată plânge pe parcursul procesului de nelegalitatea măsurilor luate de completul de judecată recuzat. Astfel, instanța a arătat că, completul care soluționează cererea de recuzare verifică îndeplinirea cerințelor impuse de dispozițiile art. 27 C. proc. civ. și nu are rolul de instanță de control judiciar pentru a cenzura măsurile dispuse de completul împotriva căruia se formulează cererea de recuzare. Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat recurs contestatorul M.D., care a arătat că soluția de respingere a cererii de recuzare este nelegală, deoarece motivele de recuzare invocate erau întemeiate.

Prin Încheierea de ședință din data de 15 septembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a suspendat judecata recursului declarat de contestatorul M.D. împotriva Încheierii din 4 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 41355/3/2009, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părți și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 10 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării. Pentru următoarele considerente, se va constata că cererea de recurs este perimată.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, atunci când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu. Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cauzele de întrerupere și suspendare a acestui termen sunt prevăzute de art. 249 și 250 C. proc. civ. În prezenta cauză, judecata recursului a fost suspendată la data de 15 septembrie 2011, conform dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., iar de la data suspendării procesul a rămas în nelucrare până la data de 10 octombrie 2012, fiind repus pe rol, din oficiu, pentru perimare. Deoarece procesul a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina recurentului, care, după ce s-a dispus suspendarea pentru lipsa părților, nu a îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării pricinii, potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ., se va constata perimat recursul declarat de contestatorul M.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de contestatorul M.D. împotriva Încheierii din 4 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 41355/3/2009. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2012. Procesat de GGC - CL