ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8189/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8189/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Deliberând, în
condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față;
Prin Decizia civilă nr. 65A din 26 ianuarie
2011 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a anulat ca netimbrat
apelul declarat de reclamanta Direcția pentru Evidența Persoanelor și
Administrarea Bazelor de Date împotriva Sentinței civile nr. 2737 din 20 octombrie
2010, pronunțată de Tribunalul Călărași în contradictoriu cu pârâtul T.V.G.
Pentru a decide
astfel, instanța de apel a reținut că apelanta-reclamantă a fost citată cu
mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 4 RON și timbrul
judiciar de 0,15 RON, însă aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de
lege, ceea ce face aplicabilă sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din
Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei
decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea
deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
În motivarea
recursului a susținut că potrivit H.G. nr. 1367/2009 instituția este organizată
și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu
personalitate juridică, fiind finanțată integral de la bugetul de stat, că
potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 bugetele unor asemenea
instituții se aprobă în termen de 15 zile de la data publicării legii bugetare
anuale sau a legii de rectificare în M. Of. și că Legea bugetului de stat
pentru anul 2011 a fost publicată în M. Of. nr. 879/28.12.2010. În acest
context, susține că la data pronunțării deciziei atacate reclamanta nu dispunea
de fondurile necesare achitării taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar,
fapt ce a fost comunicat instanței de apel.
Recurenta-reclamantă
a formulat critici și cu privire la fondul pricinii, susținând că în mod greșit
instanța de fond nu a luat în considerare dispozițiile obiectivului nr. 2 lit.
d) din H.G. nr. 1347/2007, precum și ale Decretului Prefectului de Roma.
Analizând recursul în
limitele criticilor formulate, ce pot fi circumscrise motivului de recurs
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este
nefondat, urmând a-l respinge, pentru considerentele ce succed:
Potrivit
dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de
timbru se plătesc în mod anticipat. Sancțiunea neîndeplinirii obligației de
plată până la termenul stabilit se sancționează, potrivit dispozițiilor alin.
(3) al aceluiași articol, cu anularea acțiunii sau a cererii.
Apelanta-reclamantă a
fost citată cu mențiunea achitării taxelor judiciare de timbru, potrivit
dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflată la dosar apel. Mai mult,
instanța a amânat chiar pronunțarea, pentru a da posibilitatea reclamantei să
achite taxa de timbru.
Este adevărat că
Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a
învederat instanței de apel motivele pentru care nu a putut achita taxele
judiciare de timbru, însă acestea nu constituie temeiuri pentru înlăturarea
sancțiunii prevăzute de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Pe de o parte, din
redactarea textului de lege, rezultă caracterul imperativ al obligației de
achitare anticipată a taxelor judiciare de timbru.
Pe de altă parte,
față de cuantumul extrem de mic al acestor taxe, respectiv 4 RON pentru taxa
judiciară de timbru și 0,15 RON pentru timbrul judiciar, nu poate fi luată în
considerarea susținerea recurentei în sensul că nu dispunea de buget la data
soluționării apelului.
De aceea, se constată
că în mod corect curtea de apel a procedat la anularea ca netimbrat a apelului.
Cât privește
criticile privind fondul pricinii, formulate prin recurs, față de împrejurarea
că în apel nu s-a verificat legalitatea și temeinicia sentinței apelate,
acestea nu vor fi analizate nici de instanța de recurs.
Pentru toate aceste
considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte
va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de reclamanta Direcția pentru Evidența Persoanelor și
Administrarea Bazelor de Date împotriva Deciziei nr. 65 A din 26 ianuarie 2011
a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 17 noiembrie 2011.