ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 677/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 15 octombrie 2010, pe rolul Tribunalului Galați, secția civilă, reclamanta D.E.P.A.B.D. a solicitat instanței să dispună, prin hotărârea ce se va pronunța, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului A.S., pentru o perioadă de cel mult 3 ani. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, pârâtul a fost returnat din Italia la data de 31 august 2010, în baza Acordului de readmisie încheiat între România și Italia, ca urmare a măsurii dispuse de autoritățile dina ceastă țară, motivul expulzării fiind acela că pârâtul a fost reținut de autoritățile italiene pentru furt agravant, viol și jaf.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 5 lit. a) și lit. b) și art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005. Tribunalul Galați, secția civilă, prin sentința nr. 2407 din 24 noiembrie 2010, în temeiul dispozițiilor art. II alin. (1) lit. c) din Legea nr. 206/2010 a dispus încetarea procesului pornit de reclamantă, deoarece la data intrării în vigoare a Legii nr. 248/2005, au încetat de drept toate procedurile judiciare aflate în curs de desfășurare și pentru care nu exista o hotărâre judecătorească definitivii și irevocabilă, pentru instituirea unei măsuri de limitare a dreptului la libera circulație în străinătate începute în temeiul art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, cu modificările și completările ulterioare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, pe care însă nu la timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, așa cum i s-a pus în vedere prin citația emisă pentru termenul din 19 ianuarie 2011. Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 4/ A din 19 ianuarie 2011, a anulat, ca netimbrat apelul, cu motivarea că, apelanta nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, deși a fost legal citată cu această mențiune. Împotriva acestei decizii, a exercitat calea de atac a recursului reclamanta, susținând că în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 500/2002, bugetele instituțiilor publice finanțate integral de la bugetul de stat, cum este și cazul reclamantei, se aprobă în termen de 15 zile de la data publicării legii bugetare anuale sau a legii de rectificare în M. Of.

al României, Partea I. În context, Legea bugetului de stat pentru anul 2011 nr. 286/2010 a fost publicată în M. Of. al României, partea I nr. 879 din 28 decembrie 2010, astfel că la termenul stabilit de instanța de judecată, reclamanta nu dispunea de fondurile necesare achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar pentru apel, astfel că aceasta a solicitat un nou termen de judecată, taxele urmând a fi achitate de îndată ce ar fi fost efectuate deschiderile de credit eferente anului 2011, reținându-se în mod eronat de către instanța de apel că apelanta nu și-a îndeplinit obligația timbrării. Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 modificată și republicată, taxele de timbru și timbrul judiciar se plătesc anticipat,m respectiv la data formulării cererii de chemare în judecată sau a căii de atac.

Cu totul excepțional, în condițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, instanțele judecătorești pot reține cereri sau acțiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea să plătească taxele până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea acestei obligații se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din lege. În speță, apelanta - reclamantă a declarat apel la data de 17 decembrie 2010, cerere transmisă prin fax iar la data de 4 ianuarie 2011, prin registratura instanței, așa încât împrejurarea că la data primirii citației nu putea efectua plăți prin trezorerie este lipsită de relevanță, cât timp, așa cum s-a arătat, apelul trebuia timbrat încă de la data declarării.

Mai mult, apelanta - reclamantă a fost legal citată cu mențiunea de a depune o taxă judiciară de timbru de 4 lei și de a aplica un timbru judiciar de 0,15 lei, obligație neîndeplinită. Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din legea nr. 146/1997 și art. 3 din O.G. nr. 32/1995, părțile au obligația de a achita taxele aferente căii de atac exercitate odată cu declararea căii de atac. În speță, reclamantul nu s-a conformat celor statuate de instanță, în sensul de a achita taxele aferente căilor de atac exercitate odată cu declararea acestora. Față de cele ce preced, recursul se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M.A.I. prin D.E.P.A.B.D. împotriva deciziei nr. 4/ A din 19 ianuarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 februarie 2012.