ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 287/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 37/ A din 2 martie 2011, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins, ca nefundat, apelul declarat de reclamanta D.E.P.A.B.D. București împotriva sentinței civile nr. 69 din 14 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Galați în contradictoriu cu pârâta F.M . Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 14217/121/2010 pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta D.E.P.A.B.D. a solicitat să se dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Italia al pârâtei F.M. pentru o perioadă de cel mult trei ani. În motivarea cererii s-a arătat că pârâta a fost returnată din Italia, la data de 20 octombrie 2010, în baza Acordului de readmisie a persoanelor aflate în situație ilegală, ratificat prin Legea nr. 173/1997.

Prin sentința civilă nr. 69 din 14 ianuarie 2011 a Tribunalului Galați, conform art. II din Legea nr. 206/2010 s-a dispus încetarea de drept a procedurii judiciare inițiate de reclamantă împotriva pârâtei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, așa cum rezultă din actele depuse de reclamantă la dosar, pârâta a fost returnată din Italia la data de 20 octombrie 2010. Potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 se poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate cu privire la cetățeanul român care a fost returnat dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat. Legea nr. 248/205 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, care prevedea măsura restrângerii temporare a exercitării dreptului unui cetățean român la libera circulație în statele membre ale Uniunii Europene s-a modificat prin Legea nr. 206/2010.

Potrivit reglementării mai sus-menționate, art. II pct. 1, la data intrării în vigoare a acestei legi încetează de drept toate procedurile judiciare aflate în curs de desfășurare și pentru care nu există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, pentru instituirea unei măsuri de limitare a dreptului la liberă circulație în străinătate începute în temeiul art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, cu modificările și completările ulterioare . În consecință, având în vedere motivele pentru care pârâta a fost returnată din Italia, instanța a dispus încetarea de drept a procedurii judiciare inițiată de reclamantă împotriva acesteia.

Asupra apelului declarat de către reclamantă, Curtea de Apel a reținut următoarele: Față de motivele pentru care pârâta a fost returnată din Italia, motive care se încadrează în dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, în mod corect instanța de fond a reținut că în speță devin incidente dispozițiile art. II alin. (1) lit. c) din Legea nr. 206/2010, pentru modificarea Legii nr. 248/2005 care impun încetarea de drept a procedurii judiciare inițiate de reclamantă împotriva pârâtei.

Susținerea apelantei reclamante în sensul că instanța de fond ar fi trebuit să analizeze situația pârâtei și prin raportate la dispozițiile art. 38 lit. b) din Legea nr. 247/2005 nu poate fi primită deoarece din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă în mod evident motivul pentru care s-a solicitat restrângerea dreptului la liberă circulație al pârâtei, motiv care se încadrează în dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 și care a fost analizat ca atare de către instanța de fond, aceasta fiind obligată să se pronunțe doar cu privire la ceea ce s-a cerut.

Invocarea dispozițiilor art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005 și solicitarea apelantei, făcută direct în calea de atac a apelului de a se verifica incidența în speță și a acestor dispoziții legale, solicitare bazată pe o amplă motivare, total diferită de cea făcută inițial prin acțiunea dedusă judecății, echivalează cu schimbarea obiectului cererii de chemare în judecată, care contravine dispozițiilor exprese ale art. 294 C. proc. civ., dispoziții potrivit cu care în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nu se pot face alte cereri noi. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta D.E.P.A.B.D., criticând-o pentru următoarele motive: În considerarea prevederilor lit. b) ale obiectivului nr. 2 din H.G.

nr. 1347/2007 pentru aprobarea planului de măsuri privind sprijinirea cetățenilor români aflați în Italia, ca urmare a situației create prin adoptarea de către statul italian a noilor reglementări ce vizează îndepărtarea de pe teritoriu, D.E.P.A.B.D. (I.N.E.P.), are obligativitatea de a înainta instanței teritoriale competente dosarul de îndepărtare al cetățenilor români expulzați din Italia. Mai mult, aceste demersuri, trebuie efectuate în directă corelare cu prevederile art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circularii a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare.

În considerarea dispozițiilor legale învederate mai sus, în mod eronat Curtea de Apel Galați, precum și reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați au reținut faptul că, în baza prevederilor art. II alin. (l) lit. c) din Legea nr. 206/2010 pentru modificarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, încetează de drept toate procedurile judiciare aflate în curs de desfășurare și pentru care nu există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Această măsură operează pentru procesele civile întemeiate pe prevederile art. 38 lit. a) și nu pe cele ale art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005. Procedând în acest mod, instanța a pronunțat o hotărâre vădit nelegală, încălcând prevederile art. 129 alin. (6) C. proc.

civ., care arată că instanței îi incumbă obligația de a hotărî numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Analizând decizia în raport de criticile formulate ce se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea argumentelor ce succed. Instanța de apel a reținut că din probele depuse de reclamantă la dosar rezultă că pârâta F.M. a fost returnată din Italia la data de 20 octombrie 2010, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu Statul Italian. Această situație este susținută și de cuprinsul cererii de chemare în judecată, cum în mod corect a reținut curtea de apel.

În cerere se face referire la art. 38 din Legea nr. 248/2005, reluându-se dispozițiile acestuia referitoare la faptul că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație poate fi dispusă cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat, ipoteză avută în vedere de lit. a. Potrivit art. 38 lit. a(abrogat prin pct. 1. din Legea nr. 206/2010) din Legea nr. 248/2005, exercitarea dreptului la liberă circulație în străinătate cu privire la cetățeanul român care a fost returnat dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat putea face obiectul unei restrângeri, aceeași sancțiune aplicându-se și cu privire la persoana a cărei prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat, potrivit art. 38 lit. b) din același act normativ.

Legea nr. 248/205 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, care prevedea măsura restrângerii temporare a exercitării dreptului unui cetățean român la libera circulație în statele membre ale U.E. a fost modificată prin Legea nr. 206/2010. Potrivit art. II pct. 1 lit. a) din Legea nr. 206/2010, la data intrării în vigoare a acestei legi încetează de drept toate procedurile judiciare aflate în curs de desfășurare și pentru care nu există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, pentru instituirea unei măsuri de limitare a dreptului la liberă circulație în străinătate începute în temeiul art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, cu modificările și completările ulterioare.

Cum cadrul procesual al litigiului de față, astfel cum a fost declanșat de reclamantă, se circumscrie fostului ar. 38 lit. a) din Legea nr. 284/2005, se constată că instanța de apel nu a încălcat dispozițiile art. 129 alin. final C. proc. civ. și a făcut totodată o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Constatând, prin urmare, că recursul este nefondat, Înalta Curte va face aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și va dispune în consecință. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta D.E.P.A.B.D. împotriva deciziei civile nr. 37/ A din 02 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 ianuarie 2012.