ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 416/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 416/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de față, constată
următoarele:
Prin
cererea înregistrată la data de 24 decembrie 2010 la Tribunalul Vrancea reclamanta
Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a
solicitat ca să se dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă
circulație în Italia al pârâtului M.A.M. pentru o perioadă de cel mult trei
ani.
În motivare s-a arătat că pârâtul a
fost returnat din Italia la data de 29 octombrie 2010, în baza Acordului
privind readmisia persoanelor aflate în situație ilegală, ratificat prin Legea nr.
173/1997.
Reclamanta a mai arătat că art. 5 din
Legea nr. 248/2005 reglementează obligațiile pe care le au cetățenii români pe
perioada șederii în străinătate, iar dreptul la liberă circulație este în
strânsă legătură cu respectarea legislației statului român, precum și a
tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat și care fac astfel
parte din dreptul intern.
Împotriva pârâtului a fost emis de
către Prefectul de Modena un decret de îndepărtare, măsura fiind luată datorită
comportamentului de care a dat dovadă pe perioada șederii în Italia.
În declarația dată de pârât în punctul
de trecere a frontierei aceasta a precizat că a părăsit teritoriul României la
data de 2 august 2002 cu destinația Italia, fiind arestat pentru săvârșirea
infracțiunii de furt.
În drept reclamanta a invocat dispozițiile
art. 5, 38 și 39 din Legea nr. 248/2005.
Prin sentința civilă nr. 22 din 13
ianuarie 2011 Tribunalul Vrancea a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut că, așa cum rezultă din actele depuse de reclamantă la dosar,
pârâtul a fost returnat din Italia la data de 29 octombrie 2010.
Potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr.
248/2005 se poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă
circulație în străinătate cu privire la cetățeanul român care a fost returnat
dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel
stat.
Ulterior datei aderării României la
Uniunea Europeană, măsura restrângerii temporare a exercitării dreptului unui
cetățean român la libera circulație în statele membre ale Uniunii Europene
putea fi dispusă în baza legislației naționale în concordanță cu legislația
comunitară.
Legea 248/205 privind regimul liberei
circulații a cetățenilor români în străinătate, care prevedea măsura
restrângerii temporare a exercitării dreptului unui cetățean român la libera
circulație în statele membre ale Uniunii Europene s-a modificat prin Legea
206/2010.
Potrivit reglementării mai
sus-menționate, art. II pct. 1, la data intrării în vigoare a acestei legi
încetează de drept toate procedurile judiciare aflate în curs de desfășurare și
pentru care nu există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă,
pentru instituirea unei măsuri de limitare a dreptului la liberă circulație în
străinătate începute în temeiul art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr.
248/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat
apel reclamanta care a susținut, în esență, că în mod eronat prima instanță a
reținut incidența în speță a dispozițiilor art. II alin. (1) lit. c) din Legea nr.
206/2010, pentru modificarea Legii nr. 248/2005 întrucât aceste prevederi
legale sunt aplicabile doar în cazul acțiunilor civile întemeiate pe
dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 nu și în cazul celor
întemeiate pe dispozițiile art. 38 lit. b) din același act normativ.
Or, susține apelanta, instanța de fond
trebuia să constate că situația pârâtului în speța dedusă judecății trebuia
analizată în corelare directă cu prevederile art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005
ceea ce ar fi condus, în mod evident, la concluzia că art. 2 alin. (1) lit. c)
din Legea nr. 206/2010, pentru modificarea Legii nr. 248/2005 nu își găsesc
aplicabilitatea în speță.
Prin decizia nr. 39/ A din 2 martie
2011 Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins apelul.
Pentru a pronunța această decizie
instanța a reținut că așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în
judecată și din probatoriul administrat pârâtul M.A.M. a fost returnat din
Italia la data de 29 octombrie 2010, în baza Acordului de readmisie încheiat de
România cu statul italian.
Potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr.
248/2005 exercitarea dreptului la liberă circulație în străinătate cu privire
la cetățeanul român care a fost returnat dintr-un stat în baza unui acord de
readmisie încheiat între România și acel stat poate face obiectul unei
restrângeri, o asemenea măsură putând fi dispusă în baza legislației naționale
și în concordanță cu legislația comunitară.
Legea 248/205 privind regimul liberei
circulații a cetățenilor români în străinătate, care prevedea măsura
restrângerii temporare a exercitării dreptului unui cetățean român la libera
circulație în statele membre ale Uniunii Europene a fost modificată prin Legea nr.
206/2010.
Potrivit, art. 2 pct. 1, din acest din
urmă act normativ, la data intrării în vigoare a acestei legi încetează de
drept toate procedurile judiciare aflate în curs de desfășurare și pentru care
nu există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, pentru
instituirea unei măsuri de limitare a dreptului la liberă circulație în
străinătate începute în temeiul art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr.
248/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Față de motivele pentru care pârâtul a
fost returnat din Italia, motive care se încadrează în dispozițiile art. 38 lit.
a) din Legea nr. 248/2005, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a
reținut că în speță devin incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din
Legea nr. 206/2010, pentru modificarea Legii nr. 248/2005 care impun încetarea
de drept a procedurii judiciare inițiate de reclamantă împotriva pârâtei.
Susținerea apelantei reclamante în
sensul că instanța de fond ar fi trebuit să analizeze situația și prin
raportate la dispozițiile art. 38 lit. b) din Legea nr. 247/2005 nu poate fi
primită întrucât, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, rezultă în mod
evident motivul pentru care s-a solicitat restrângerea dreptului la liberă
circulație, motiv care se încadrează în dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr.
248/2005 și care a fost analizat ca atare de către instanța de fond.
Invocarea dispozițiilor art. 38 lit.
b) din Legea nr. 248/2005 și solicitarea apelantei, făcută direct în calea de
atac a apelului, de a se verifica incidența în speță și a acestor dispoziții
legale, solicitare bazată pe o amplă motivare, total diferită de cea făcută
inițial, prin acțiunea dedusă judecății, echivalează cu schimbarea obiectului
cererii de chemare în judecată care contravine dispozițiilor exprese ale art. 294
C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii reclamanta a
declarat recurs criticând decizia pentru aplicarea greșită a dispozițiilor art.
38 lit. a) și b) din Legea nr. 248/2005 raportat la dispozițiile Legii nr. 206/2010
pentru modificarea Legi nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a
cetățenilor români în străinătate. Se susține că instanța de apel a făcut
aplicațiunea Legii nr. 206/2010 prin care a fost abrogat art. 38 lit. a), fără
a ține seama de dispozițiile art. 38 lit. b), care nu au fost abrogate.
Recursul nu este fondat.
Prin cererea de chemare în judecată
s-a solicitat să se dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă
circulație în Italia pentru pârâtul M.A.M. pentru o perioadă de cel mult trei
ani, invocându-se în drept dispozițiile art. dispozițiile art. 5, 38 și 39 din
Legea nr. 248/2005.
În motivare s-a arătat că pârâtul a
fost returnat din Italia la data de 29 octombrie 2010, în baza Acordului
privind readmisia persoanelor aflate în situație ilegală, ratificat prin Legea nr.
173/1997.
Prin Legea nr. 206/2010 au fost
abrogate dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul
liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.
Analizând actele și lucrările dosarului
se constată că situația pârâtului se încadrează la art. 38 lit. a) din Legea nr.
248/2005, care reglementează :
”
Restrângerea exercitării dreptului la
liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o
perioadă de cel mult 3 ani numai în condițiile și cu privire la următoarele
categorii de persoane: a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un
stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat” și
care, prin Legea nr. 206/2010, a fost abrogat.
În mod greșit recurenta invocă
dispozițiile de la lit. b) a aceluiași articol: „cu privire la persoana a cărei
prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar
urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după
caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat
”
,
deoarece în cauză nu a făcut dovada incidenței acestor dispoziții.
În consecință se constată că instanța
de apel a pronunțat o hotărâre cu aplicarea corectă a legii, iar recursul, în
temeiul dispozițiilor art. în temeiul dispozițiilor art. 312 pct. l C. proc.
civ. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta
Direcția pentru evidența persoanelor și administrarea bazelor de date împotriva
deciziei civile nr. 39/ A din 2 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
26 ianuarie 2012.