ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3069/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1

din 13 ianuarie 2010 a Curtea de Apel Oradea, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția

inadmisibilității și a respins, ca inadmisibilă,

excepția, de nelegalitate formulată de reclamanții R.G., R.I., R.A.,

R.D., R.D., R.G. junior și R.C., în contradictoriu cu pârâții Ț.C.D.,

Ț.D.V., și O.C.P.I. Bihor.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență,

următoarele:

Prin sesizarea Curții de Apel

Oradea cu excepția de nelegalitate, reclamanții R.G., R.I., R.A., R.D.,

R.D., R.G. junior și R.C. au solicitat constatarea nelegalității

avizului nr. 646/2000 emis de O.C.P.I. Bihor, întrucât avizul contravine

dispozițiilor art. 43 din Legea nr. 7/1996.

S-a arătat în considerentele

sentinței atacate că avizul tehnic nr. 646/2000 constă în fapt

în ștampila aplicată de către pârât pe planul cadastrul,

ștampila care, însă, nu produce efecte juridice prin ea

însăși.

Astfel, instanța de fond a

constatat că avizul tehnic nr. 646/2000 nu este un act administrativ în

sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și a

apreciat excepția de nelegalitate ca fiind inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs

reclamanții R.I., R.A., R.D., R.D., R.G. junior, R.C., R.A., R.D.D., R.D.

Invocând dispozițiile art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ., recurenții au arătat, în esență,

că în mod greșit avizul tehnic pe care îl emite un O.J.C. nu a fost

calificat ca și act administrativ, din moment ce avizarea unui plan

cadastral este o condiție sine qua non pentru intabularea ulterioară în

cartea funciară (CF) a unui plan cadastral nou format.

În opinia recurenților avizul

cadastral naște raportul juridic care permite beneficiarului documentației

cadastrale să ceară intabularea dreptului său de proprietate în

cartea funciară, iar avizul nu poate fi încorporat într-o simplă

ștampilă ci trebuie motivat pentru a nu conduce la abuzuri sau la situații

paradoxale ca același teren să se găsească în 2 coli C.F.

S-a mai arătat că avizul a

cărui nelegalitate a fost invocată pe calea excepției

încalcă dispozițiile art. 43 alin. (2) din Legea nr. 7/1996.

Prin întâmpinare, O.J.C.P.I. Bihor a

arătat că stabilirea amplasamentului și identificarea unui

imobil nu cad în atribuțiile acestei instituții, recepția

cadastrală fiind stabilită prin art. 10 din Legea nr. 7/1996

republicată, astfel că pretențiile recurenților - reclamanți

sunt neîntemeiate.

Examinând cauza prin prisma

criticilor invocate de recurent Înalta Curte de Casație și

Justiție reține că acestea nu se subsumează motivelor de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., iar

prin perspectiva art. 304

1

C. proc. civ., concluzia care se desprinde

pe baza probatoriul existent și a normelor legale incidente este aceea

că nu există motive pentru desființarea (casare/modificarea)

sentinței atacate.

Prin încheierea din 26 mai 2009, Secția

civilă mixtă a Curții de Apel Oradea a sesizat secția

contencios administrativ și fiscal a aceleiași curți de apel cu

excepția de nelegalitate întemeiată pe dispozițiile art. 4 din Legea

nr. 554/2004, invocată de recurenții - reclamanți și care

privește avizul O.J.C.G.C. Bihor nr. 646/2000 prin care s-a avizat planul

de amplasare și delimitare a cadastralului cu nr. 528 și fișa

bunului imobil prin care s-a desprins suprafața de 200 mp din top 5889/4

din C.F. 11694 Oradea.

În mod corect, instanța de contencios

a observat că avizul tehnic în discuție constă în fapt în

ștampila aplicată de către pârât pe plan cadastral, că această

avizare este o condiție prealabilă pentru ca proprietarul bunului imobil

să poată solicita înscrierea în C.F. a imobilelor prevăzute în

planul cadastral, fără însă ca această ștampilă

să producă efecte juridice prin ea însăși.

Pentru a concluziona astfel,

judecătorul fondului s-a raportat la dispozițiile art. 2 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 554/2004 care definesc noțiunea de act administrativ.

Reținând că avizul tehnic nr.

646/2000 nu a dat naștere, nu a modificat sau stins raporturile juridice, apreciind

numai faptul cadastral de amplasare și delimitare a unor bunuri imobile,

cu nr. 528 și 529, este corect întocmit de către expert, în mod legal

prima instanță a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate

în discuție.

Aspectele menționate în cererea

de recurs vizează mai degrabă probleme legat de fondul pricinii

aflate în recurs la Curtea de Apel Oradea și pot fi lămurite în

cadrul acelui litigiu, dar în nici un caz prin invocarea nelegalității

invocate pe cale de excepție în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea

contenciosului administrativ.

Pentru cele punctate, văzând

și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20

alin. (1) din Legea nr. 554/2004

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.I.,

R.A., R.D., R.D., R.G. junior, R.C., R.A., R.D.D., R.D. împotriva

sentinței civile nr. 1 din 13 ianuarie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 10 iunie 2010.