ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.01.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 131/2003

HOTĂRÂRE
21.01.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 131/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 19

aprilie 2000, reclamanta SC I.C.E. SRL Tulcea a chemat în judecată Ministerul

Finanțelor Publice și D.G.F.P. Tulcea, solicitând anularea deciziilor emise de

acestea cu nr. 323 din 28 februarie 2000 și respectiv 48/30.09.1999, prin care

s-a menținut măsura obligării la plata sumei de 168.639.162 lei , reprezentând

impozit pe profit și T.V.A. cu majorările de întârziere aferente, calculate

prin procesul verbal 4743/28.12.1998, încheiat de Garda Financiară Tulcea.

În motivarea cererii sale, reclamanta

a susținut că în mod greșit organele de control au calculat diferențe de

impozit pe profit și T.V.A., considerând nejustificat că materialele folosite

pentru lucrările de dezmembrare au fost înregistrate pe cheltuieli, întrucât

aceste lucrări s-au executat pentru SC M.P. SA în colaborare cu SC G. SRL

Tulcea pentru care a închiriat utilaje de la SC S. SA, plătite conform

contractelor încheiate.

Reclamanta a mai susținut că în

afara acestor materiale pentru curățirea conductelor de nămol au fost necesare

motorină și petrol - operațiune efectuată cu costuri rezultate din manoperă.

Fiind lucrări efectuate în perioada ianuarie – martie 1998, o parte din acești

combustibili a fost folosiți pentru încălzirea muncitorilor, el fiind facturat

ca atare.

Prin sentința civilă nr. 113/CA din

14 mai 2001, Curtea de Apel Constanța a respins acțiunea, reținând că pentru

lucrările de dezafectare reclamanta a înregistrat nejustificat pe costuri suma

de 117.620.633 lei, diminuând astfel impozitul datorat. În ce privește T.V.A.,

instanța a reținut că reclamanta avea obligația să evidențieze și să se verse

această taxă, pentru contravaloarea lucrărilor executate și încasate, dar

neevidențiate în contabilitate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, SC I.C.E. SRL Tulcea, susținând în esență că numai printr-o

greșită interpretare a probelor administrate instanța a putut considera că în

situațiile sale de lucrări se regăsesc și sumele cuvenite drept manoperă și

costuri materiale rezultate în urma dezmembrărilor făcute pe cont propriu de

către societățile beneficiare; că prin neînregistrarea sumelor la finele

semestrului 1

/

1998 s-ar fi produs un prejudiciu,

deși s-a dovedit că după ce în iulie 1998 s-au făcut încasări, ele au fost

înregistrate.

Recurenta a mai susținut că deși

expertizele efectuate în cauză au constatat ca nedatorate sumele reținute prin

actul de control, instanța le-a înlăturat fără nici o motivare.

Recursul este fondat și urmează a fi

admis pentru următoarele considerente:

În urma controlului efectuat de

comisarii Gărtii Financiare Tulcea, prin procesul verbal nr. 4743/28.12.1998,

s-a constatat că în perioada ianuarie – martie 1998, reclamanta a înregistrat

pe costuri cheltuieli în sumă de 117.620.633 lei, cu materiale pentru care nu

s-a făcut dovada utilizării lor pentru activitatea desfășurată și a dedus

nejustificat T.V.A. în sumă de 25.224.832 lei; pentru perioada ianuarie- iunie

1998 nu a înregistrat în contabilitate toate facturile emise de la SC M. SRL

încasând contravaloarea acestora cu consecința diminuării profitului impozabil

și a T.V.A.. În fine, pentru perioada mai – decembrie 1998 nu a putut produce

documentele contabile.

Urmare, organul de control a

stabilit în sarcina reclamantei plata sumelor de : 35.116.471 lei, impozit pe

profit; 43.934.804 lei, majorări de întârziere aferente; 46.817.745 lei T.V.A.

și 23.636.483 lei, majorări de întârziere aferente.

Prin decizia nr. 323/28.02.2000

Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului de

Finanțe, pronunțată în procedura administrativ-jurisdicțională, a admis

plângerea SC I.C.E. SRL Tulcea pentru 40.866.341 lei, T.V.A. și majorări de

întârziere, menținând obligația de plată pentru diferența de 168.639.162 lei,

impozit pe profit ,T.V.A. și majorările aferente.

Învestită cu soluționarea plângerii

formulată împotriva acestei decizii, Curtea de Apel Constanța a încuviințat în

cauză efectuarea unei expertize tehnice și a uneia contabile.

Răspunzând obiectivelor fixate de

instanța de fond, cele două lucrări de specialitate au concluzionat că nu se

justifică plata sumelor reținute în sarcina reclamantei, argumentarea

bazându-se pe verificarea documentelor contabile puse la dispoziție de părți.

Cu toate acestea, Curtea de Apel

Constanța a respins acțiunea, înlăturînd susținerile reclamantei fără a

înlătura motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, dar mai

ales fără a aminti despre cele două lucrări de expertiză se explică motivul

pentru care nu le-a avut în vedere la pronunțarea soluției.

Or, în conformitate cu dispozițiile

art. 261 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă

motivele de fapt și de drept care au format convingerea, cum și cele pentru

care s-au înlăturat cererile pârâților.

Astfel fiind, urmează a se constata

că prin considerentele sentinței, Curtea de Apel Constanța nu a respectat nici

pe departe dispozițiile legale menționate, motiv pentru care, în raport de

prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea este casabilă, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare.

La soluționarea litigiului, instanța

de trimitere urmează a avea în vedere și criticile formulate în recurs.

Totodată, cum actul a cărei

desființare se solicită îl constituie implicit și procesul-verbal 4743/1998 al

Gărzii Financiare Tulcea, iar potrivit dispozițiilor art. 261 pct. 2 C. proc.

civ., hotărârea judecătorească se pronunță în raport de toate părțile implicate

în cauză, se impune citarea Gărzii Financiare Tulcea.

Admite recursul declarat de SC

I.C.E. SRL Tulcea împotriva sentinței civile nr. 113/CA din 14 mai 2001 a

Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare aceleeași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 ianuarie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-01-23
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 214/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 23.08.2001, reclamanta Societatea comercială „W.C.P.” SRL” SRL București a solicitat anularea procesului-verbal nr. 949 din
ÎCCJ 2003-03-25
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1201/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de SC”S” SRL împotriva încheierii nr.123/CA din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel Constanța – Secția de contencios administrativ. La apelul nominal s-a prezentat intimatul pârât Ministerul Finanțelor
ÎCCJ 2003-03-05
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1365/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1601 din 18 mai 2001, Judecătoria Tulcea a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA Tulcea și a obligat pârâta, Administra
ÎCCJ 2003-01-14
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 5 aprilie 2000, SC T. SA Măcin a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice și C
ÎCCJ 2005-11-29
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5698/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC D. Colonești, județul Olt, a solicitat ca, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Olt ș
Sursă