ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1201/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de SC”S” SRL împotriva încheierii nr.123/CA

din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel Constanța – Secția de contencios

administrativ.

La

apelul nominal s-a prezentat intimatul pârât Ministerul Finanțelor Publice

reprezentat de consilierul juridic L.A., lipsind recurenta reclamantă SC”S” SRL

și intimata pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Tulcea.

Procedura

completă.

După

prezentarea referatului cauzei, Curtea a constatat pricina în stare de judecată

și a acordat cuvântul în fond părții prezente și procurorului.

Consilierul

juridic  a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sentința atacată fiind

legală și temenică.

Reprezentanta

Ministerului Public a formulat oral concluzii în sensul admiterii recursului,

motivele de casare fiind întemeiate.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la data de 6.12.1998 la Curtea de Apel Constanța –

reclamanta SC”S” SRL a solicitat anularea Deciziei nr.1471/1998 emisă de

Ministerul Finanțelor, decizie prin care s-a respins contestația și a fost

renținută dispoziția nr.40/1998 a Direcției Generale a Finanțelor Publice și

Controlului Financiar de Stat Tulcea și a procesului verbal din 6 august 1998

încheiat de către Garda Financiară Tulcea acte în temeiul cărora a fost

obligată să achite la bugetul de stat suma totală de 7.779.024 lei impozit pe

profit, majorările de întârziere și TVA.

Curtea

de Apel Constanța, investită cu soluționarea prin sentința civilă nr.76/CA din

24.06.1999 a admis acțiunea și a anulat decizia nr.1471/1999 și procesul verbal

din 6.08.1998.

Impotriva

sentinței a declarat recurs Garda Financiară , recurs care a fost admis de

Curtea Supremă de Justiție  - Secția contencios administrativ prin decizia

nr.728 din 26 februarie 2002, a fost casată sentința nr.76/1999 și trimisă

cauza pentru rejudecare la aceeași instanță, cu îndemnarea ca în rejudecare să

se facă o nouă expertiză care să lămurească cu certitudine situația contabilă a

societății reclamante.

Cauza

a fost înregistrată la Curtea de Apel Constanța sub nr.509/CA/2002 și după mai

multe termene fiind stabilit expertul, la termenul din 10.10.2002, reclamanta

a depus la dosar cererea de la fila 41 prin care menționează că nu își mai

susține acțiunea, astfel apreciat că renunță la judecata cauzei.

Instanța

prin încheierea din 10.10.2002 constatând că sunt îndeplinite cerințele art.246

Cod procedură civilă, că pârâta nu se opune, dar solicita c/val  onorariului

de expert, adică 5.000.000 lei, a luat act de renunțare la judecata și a

obligat reclamanta la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.

Impotriva

acestei încheieri a declarat recurs reclamanta care a criticat soluția sub

aspectul obligării sale la 5.000.000 lei reprezentând onorariul experților,

expertiză care nu s-a mai efectuat suma aflându-se  astfel  la dispoziția

pârâtei.

Recursul

este fondat.

In

conformitate cu prevederile art.246 Cod procedură civilă reclamantul poate să

renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, iar

în alin.3 și 4 aceluiași articol sunt prevăzute condițiile în care se acordă

cheltuielile de judecată pârâtului ca și învoirea sa privind renunțarea la

judecată.

Cu

actul depus la fila 49 din dosarul instanței de fond se face dovada că echipa

de experți contabili nu a ridicat din cont suma de 5.000.000 lei, că expertiza

nu s-a efectuat, iar suma este la dispoziția Direcției Generale a Finanțelor

Publice Tulcea și o poate retrage.

In

raport de acest act este de constatat că reclamanta nu poate fi obligată la

aceste cheltuieli de judecată, că suma poate fi ridicată din cont ca fiind

depusă pentru o lucrare neefectuată și care nu se mai aduce la îndeplinire.

Față

de aceste considerente Curtea va admite recursul declarat de reclamanta

recurentă SC”S” SRL împotriva încheierii nr.123/CA din 10 octombrie 2002 a

Curții de Apel Constanța, casează în parte această încheiere numai în ceea ce

privește cheltuielile de judecată, exonerând reclamanta de plata acestor

cheltuieli în sumă de 5 milioane lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de SC ”S” SRL împotriva încheierii nr.123/CA din 10 octombrie

2002 a Curții de Apel Constanța – Secția de contencios administrativ.

Casează

în parte încheierea atacată în ceea ce privește cheltuielile de judecată,

exonerând reclamanta SC ”S” SRL de plata acestor cheltuieli.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 martie 2003.