ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7689/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7689/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
La data de 15 decembrie 2009, reclamanta
G.V., a solicitat instanței - în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat
prin Ministerul Finanțelor Publice - să oblige pârâtul la plata unei
despăgubiri în valoare de 500.000 euro, pentru prejudiciul moral suferit urmare
strămutării sale și a stabilirii domiciliului forțat în comuna Zagna Vădeni,
județul Brăila, pentru o perioadă de 4 ani, 8 luni și 6 zile.
În motivarea
acțiunii, reclamanta a arătat că a fost strămutată forțat împreună cu restul
familiei, în perioada 18 iunie 1951 - 24 februarie 1956 de către organele de
securitate Craiova, interval în care au fost supuși privațiunilor și
umilințelor, fiindu-i grav afectată starea fizică și morală și știrbită grav,
demnitatea umană.
Învestit în primă
instanță, Tribunalul Dolj, secția civilă, prin Sentința nr. 188 din 30 aprilie
2010, a admis acțiunea și în consecință a obligat pârâtul să-i plătească
reclamantei suma de 50.000 euro, echivalent în RON, la data achitării efective,
cu titlu de daune morale.
Pentru a se pronunța
astfel, prima instanță a reținut în esență că reclamanta a fost supusă unei
măsuri administrative cu caracter politic, adoptată de regimul politic
totalitar în perioada de referință a legii fapt ce a constituit o lezare gravă
a dreptului la viață privată, la libertatea personală, la demnitate și condiții
de viață decente.
În considerarea
aceleiași măsuri administrative abuzive, se mai arată, reclamanta este
beneficiara unei indemnizații acordate conform Decretului-lege nr. 118/1990,
Legea nr. 221/2009, venind să complinească acest act normativ, finalitatea
normelor care prevăd posibilitatea acordării unor despăgubiri pentru
prejudiciul moral suferit, fiind aceea de a realiza un act de recunoaștere
oficială a acestui prejudiciu.
Apelul formulat
împotriva acestei hotărâri de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,
a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu
minori și de familie, care, prin Decizia nr. 344 din 27 octombrie 2010, a
schimbat în parte sentința, în sensul că a obligat pârâtul la suma de 10.000
euro, cu titlu de daune morale, echivalent în RON, la data plății efective.
A menținut restul
dispozițiilor sentinței.
Pentru a decide
astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că, prin O.U.G. nr. 62
din 30 iunie 2010 - în vigoare la data soluționării apelului - publicată în M.
Of. nr. 446/1.07.2010, s-a limitat cuantumul sumelor ce pot fi acordate ca
despăgubiri pentru persoanele care au suferit condamnări sau măsuri
administrative cu caracter politic, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, precum și pentru soțul/soția și descendenții de gradul 1 și 2.
În consecință,
pretențiile și apărările părților au fost analizate în raport de dispozițiile
legale modificate, în condițiile în care cuantumul daunelor morale ce pot fi
acordate au fost limitate prin lege.
În cauză, au declarat
recurs în termen legal, atât reclamanta cât și pârâtul Statul Român prin
Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj.
În recursul său,
întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta susține că
în mod greșit s-a apreciat că suma acordată cu titlu de daune morale de către
prima instanță, depășește plafonul legal stabilit prin O.U.G. nr. 62/2010.
Astfel, se arată, în
cauză operează principiul neretroactivității legii civile, care nu poate fi aplicată
unor situații de drept anterioare, actul normativ aplicabil fiind cel de la
data soluționării cauzei în primă instanță.
Se face trimitere la
principiul neretroactivității legii civile noi, consacrat de art. 1 C. civ. și
art. 15 (2) din Constituție, ce constituie un factor de stabilitate a
circuitului civil.
Totodată, se mai
arată că suma de 10.000 euro la care a fost obligat pârâtul prin decizia
atacată, nu corespunde funcției reparatorii a actului normativ ce a stat la
baza demersului judiciar.
Nu în ultimul rând,
se mai arată, dispozițiile O.U.G. nr. 62 din 30 iunie 2010, nu pot fi aplicate
prezentei cauze, întrucât au fost declarate neconstituționale, prin Decizia nr.
1354 din 20 octombrie 2010.
Întemeindu-și calea
extraordinară de atac pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.,
Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, în reprezentarea Statului Român,
critică decizia din apel pe considerentul greșitei obligări a Statului Român la
acordarea despăgubirilor morale și respectiv la plata către reclamantă a sumei
de 10.000 euro, în condițiile în care la data pronunțării deciziei atacate,
fusese pronunțată decizia Curții Constituționale nr. 1358/2010, prin care au
fost declarate neconstituționale prevederile art. 5 (1) lit. a) din Legea nr.
221/2009.
Or, conchide
recurentul instanța trebuia să facă în cauză aplicațiunea art. 147 (1) din
Constituție, potrivit căruia dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale
sunt suspendate de drept.
Recursurile se
privesc ca nefondate, urmând a fi respinse, în considerarea argumentelor ce
succed.
Pe parcursul
soluționării cauzei, înainte de data pronunțării deciziei atacate, a fost
adoptată O.U.G. nr. 62 din 30 iunie 2010, „pentru modificarea și completarea
Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile
administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din Titlul VII
al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției,
precum și unele măsuri adiacente”.
Potrivit art. I al
acestui act normativ, publicat în M. Of. nr. 446/1.07.2010, art. 5, alin. (1)
lit. a) din Legea nr. 221/2009, se modifică în sensul că pot fi acordate
despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, de până la 10.000
euro, pentru persoana care a suferit condamnarea sau care a făcut obiectul unor
măsuri administrative cu caracter politic, 5000 euro, pentru soțul/soția și
descendenții de gradul 1 și respectiv 2500 euro, pentru descendenții de gradul
al 2-lea.
Așadar, actul
normativ aflat în vigoare la data pronunțării deciziei atacate a limitat - din
considerente ce vizau impactul asupra menținerii echilibrului bugetar -
cuantumul despăgubirilor ce puteau fi acordate atât persoanelor ce au suferit
în urma condamnărilor cu caracter politic sau măsurilor administrative
asimilate acestora cât și soțului supraviețuitor ori descendenților de gradul 1
și 2.
În acest context,
instanța de control judiciar, în virtutea principiului aplicării imediate a
legii noi, nu putea adopta o soluție, în afara cadrului legislativ existent la
data soluționării căii ordinare de atac.
Este important a se
semnala de asemenea că Decizia nr. 1354 din 20 octombrie 2010 a Curții
Constituționale prin care dispozițiile art. I, pct. 1 și art. II din actul
normativ mai sus citat, au fost declarate neconforme cu legea fundamentală, a
fost publicată în M. Of. nr. 761/15.11.2010, la o dată mult ulterioară celei la
care instanța de apel a soluționat calea ordinară de atac.
Or, potrivit art. 147
(4) din legea fundamentală, deciziile Curții Constituționale se publică în M.
Of. iar de la data publicării sunt general obligatorii și au putere numai
pentru viitor.
Corelativ, art. 11
(3) din Legea nr. 47/1992, republicată „privind organizarea și funcționarea
Curții Constituționale” dispune că deciziile și hotărârile Curții
Constituționale se publică în M. Of., sunt general obligatorii și au putere
numai pentru viitor.
Este stabilit astfel,
fără echivoc, efectul ex nunc al deciziilor instanței de contencios
constituțional, aceasta fiind o aplicare - în materia controlului
constituționalității legilor - a principiului general al neretroactivității:
tempus regit actum.
Altfel spus, deși
încă de la pronunțarea deciziei Curții Constituționale, este deja stabilit că
legiuitorul a încălcat norma constituțională, efectul constatării
neconformității textului incriminat cu legea fundamentală, nu poate
retroactiva, acesta producându-se doar pentru viitor, respectiv de la data
publicării deciziei în M. Of.
Ca atare, până la
această dată, prezumția de constituționalitate nu este înlăturată, aplicarea
legii neputând fi afectată.
Altfel, recunoașterea
unor eventuale efecte ex tunc ale deciziei prin care se constată
nelegitimitatea constituțională a unui text de lege, ar bulversa situațiile
juridice apărute sub imperiul legii care își încetează aplicabilitatea în urma
declarării neconstituționalității, încălcându-se astfel principiul securității
raporturilor juridice.
Or, în speță, așa cum
s-a arătat, decizia din apel a fost pronunțată la 27 octombrie 2010, înainte de
publicarea - în M. Of. nr. 761/15.11.2010 - Deciziilor nr. 1358 din 21
octombrie 2010 și nr. 1354 din 20 octombrie 2010 ale Curții Constituționale,
prin care s-a constatat ca fiind neconstituționale, dispozițiile art. 5 (1)
lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 și respectiv dispozițiile art. I pct.
1 și art. II din O.U.G. nr. 62/2010.
În consecință, la
data soluționării apelului, dispozițiile legale pe care reclamanții și-au
fundamentat pretențiile nu-și încetaseră efectele și nu erau nici măcar
suspendate de drept, în condițiile art. 147 (1) din Constituție, întrucât
deciziile Curții Constituționale mai sus arătate nu fuseseră încă publicate.
Tot astfel, erau în
vigoare prevederile O.U.G. nr. 62/2010, care limita cuantumul daunelor morale
ce puteau fi acordate persoanelor, urmare condamnărilor și respectiv măsurilor
administrative cu caracter politic, dispuse de regimul totalitar.
Ca atare, instanța de
apel a judecat pricina, în limitele cadrului legal și constituțional, aflat în
vigoare la data pronunțării deciziei atacate.
Așa fiind, în
considerarea celor ce preced, recursurile urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate
recursurile declarate de reclamanta G.V. și pârâta Direcția Generală a
Finanțelor Publice a județului Dolj pentru Statul Român, prin Ministerul
Finanțelor Publice împotriva Deciziei nr. 344 din 27 octombrie 2010 a Curții de
Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 01 noiembrie 2011.