ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7689/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

La data de 15 decembrie 2009, reclamanta

G.V., a solicitat instanței - în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat

prin Ministerul Finanțelor Publice - să oblige pârâtul la plata unei

despăgubiri în valoare de 500.000 euro, pentru prejudiciul moral suferit urmare

strămutării sale și a stabilirii domiciliului forțat în comuna Zagna Vădeni,

județul Brăila, pentru o perioadă de 4 ani, 8 luni și 6 zile.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că a fost strămutată forțat împreună cu restul

familiei, în perioada 18 iunie 1951 - 24 februarie 1956 de către organele de

securitate Craiova, interval în care au fost supuși privațiunilor și

umilințelor, fiindu-i grav afectată starea fizică și morală și știrbită grav,

demnitatea umană.

Învestit în primă

instanță, Tribunalul Dolj, secția civilă, prin Sentința nr. 188 din 30 aprilie

2010, a admis acțiunea și în consecință a obligat pârâtul să-i plătească

reclamantei suma de 50.000 euro, echivalent în RON, la data achitării efective,

cu titlu de daune morale.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut în esență că reclamanta a fost supusă unei

măsuri administrative cu caracter politic, adoptată de regimul politic

totalitar în perioada de referință a legii fapt ce a constituit o lezare gravă

a dreptului la viață privată, la libertatea personală, la demnitate și condiții

de viață decente.

În considerarea

aceleiași măsuri administrative abuzive, se mai arată, reclamanta este

beneficiara unei indemnizații acordate conform Decretului-lege nr. 118/1990,

Legea nr. 221/2009, venind să complinească acest act normativ, finalitatea

normelor care prevăd posibilitatea acordării unor despăgubiri pentru

prejudiciul moral suferit, fiind aceea de a realiza un act de recunoaștere

oficială a acestui prejudiciu.

Apelul formulat

împotriva acestei hotărâri de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,

a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, care, prin Decizia nr. 344 din 27 octombrie 2010, a

schimbat în parte sentința, în sensul că a obligat pârâtul la suma de 10.000

euro, cu titlu de daune morale, echivalent în RON, la data plății efective.

A menținut restul

dispozițiilor sentinței.

Pentru a decide

astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că, prin O.U.G. nr. 62

din 30 iunie 2010 - în vigoare la data soluționării apelului - publicată în M.

Of. nr. 446/1.07.2010, s-a limitat cuantumul sumelor ce pot fi acordate ca

despăgubiri pentru persoanele care au suferit condamnări sau măsuri

administrative cu caracter politic, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie

1989, precum și pentru soțul/soția și descendenții de gradul 1 și 2.

În consecință,

pretențiile și apărările părților au fost analizate în raport de dispozițiile

legale modificate, în condițiile în care cuantumul daunelor morale ce pot fi

acordate au fost limitate prin lege.

În cauză, au declarat

recurs în termen legal, atât reclamanta cât și pârâtul Statul Român prin

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj.

În recursul său,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta susține că

în mod greșit s-a apreciat că suma acordată cu titlu de daune morale de către

prima instanță, depășește plafonul legal stabilit prin O.U.G. nr. 62/2010.

Astfel, se arată, în

cauză operează principiul neretroactivității legii civile, care nu poate fi aplicată

unor situații de drept anterioare, actul normativ aplicabil fiind cel de la

data soluționării cauzei în primă instanță.

Se face trimitere la

principiul neretroactivității legii civile noi, consacrat de art. 1 C. civ. și

art. 15 (2) din Constituție, ce constituie un factor de stabilitate a

circuitului civil.

Totodată, se mai

arată că suma de 10.000 euro la care a fost obligat pârâtul prin decizia

atacată, nu corespunde funcției reparatorii a actului normativ ce a stat la

baza demersului judiciar.

Nu în ultimul rând,

se mai arată, dispozițiile O.U.G. nr. 62 din 30 iunie 2010, nu pot fi aplicate

prezentei cauze, întrucât au fost declarate neconstituționale, prin Decizia nr.

1354 din 20 octombrie 2010.

Întemeindu-și calea

extraordinară de atac pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.,

Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, în reprezentarea Statului Român,

critică decizia din apel pe considerentul greșitei obligări a Statului Român la

acordarea despăgubirilor morale și respectiv la plata către reclamantă a sumei

de 10.000 euro, în condițiile în care la data pronunțării deciziei atacate,

fusese pronunțată decizia Curții Constituționale nr. 1358/2010, prin care au

fost declarate neconstituționale prevederile art. 5 (1) lit. a) din Legea nr.

221/2009.

Or, conchide

recurentul instanța trebuia să facă în cauză aplicațiunea art. 147 (1) din

Constituție, potrivit căruia dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale

sunt suspendate de drept.

Recursurile se

privesc ca nefondate, urmând a fi respinse, în considerarea argumentelor ce

succed.

Pe parcursul

soluționării cauzei, înainte de data pronunțării deciziei atacate, a fost

adoptată O.U.G. nr. 62 din 30 iunie 2010, „pentru modificarea și completarea

Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile

administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22

decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din Titlul VII

al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției,

precum și unele măsuri adiacente”.

Potrivit art. I al

acestui act normativ, publicat în M. Of. nr. 446/1.07.2010, art. 5, alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 221/2009, se modifică în sensul că pot fi acordate

despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, de până la 10.000

euro, pentru persoana care a suferit condamnarea sau care a făcut obiectul unor

măsuri administrative cu caracter politic, 5000 euro, pentru soțul/soția și

descendenții de gradul 1 și respectiv 2500 euro, pentru descendenții de gradul

al 2-lea.

Așadar, actul

normativ aflat în vigoare la data pronunțării deciziei atacate a limitat - din

considerente ce vizau impactul asupra menținerii echilibrului bugetar -

cuantumul despăgubirilor ce puteau fi acordate atât persoanelor ce au suferit

în urma condamnărilor cu caracter politic sau măsurilor administrative

asimilate acestora cât și soțului supraviețuitor ori descendenților de gradul 1

și 2.

În acest context,

instanța de control judiciar, în virtutea principiului aplicării imediate a

legii noi, nu putea adopta o soluție, în afara cadrului legislativ existent la

data soluționării căii ordinare de atac.

Este important a se

semnala de asemenea că Decizia nr. 1354 din 20 octombrie 2010 a Curții

Constituționale prin care dispozițiile art. I, pct. 1 și art. II din actul

normativ mai sus citat, au fost declarate neconforme cu legea fundamentală, a

fost publicată în M. Of. nr. 761/15.11.2010, la o dată mult ulterioară celei la

care instanța de apel a soluționat calea ordinară de atac.

Or, potrivit art. 147

(4) din legea fundamentală, deciziile Curții Constituționale se publică în M.

Of. iar de la data publicării sunt general obligatorii și au putere numai

pentru viitor.

Corelativ, art. 11

(3) din Legea nr. 47/1992, republicată „privind organizarea și funcționarea

Curții Constituționale” dispune că deciziile și hotărârile Curții

Constituționale se publică în M. Of., sunt general obligatorii și au putere

numai pentru viitor.

Este stabilit astfel,

fără echivoc, efectul ex nunc al deciziilor instanței de contencios

constituțional, aceasta fiind o aplicare - în materia controlului

constituționalității legilor - a principiului general al neretroactivității:

tempus regit actum.

Altfel spus, deși

încă de la pronunțarea deciziei Curții Constituționale, este deja stabilit că

legiuitorul a încălcat norma constituțională, efectul constatării

neconformității textului incriminat cu legea fundamentală, nu poate

retroactiva, acesta producându-se doar pentru viitor, respectiv de la data

publicării deciziei în M. Of.

Ca atare, până la

această dată, prezumția de constituționalitate nu este înlăturată, aplicarea

legii neputând fi afectată.

Altfel, recunoașterea

unor eventuale efecte ex tunc ale deciziei prin care se constată

nelegitimitatea constituțională a unui text de lege, ar bulversa situațiile

juridice apărute sub imperiul legii care își încetează aplicabilitatea în urma

declarării neconstituționalității, încălcându-se astfel principiul securității

raporturilor juridice.

Or, în speță, așa cum

s-a arătat, decizia din apel a fost pronunțată la 27 octombrie 2010, înainte de

publicarea - în M. Of. nr. 761/15.11.2010 - Deciziilor nr. 1358 din 21

octombrie 2010 și nr. 1354 din 20 octombrie 2010 ale Curții Constituționale,

prin care s-a constatat ca fiind neconstituționale, dispozițiile art. 5 (1)

lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 și respectiv dispozițiile art. I pct.

1 și art. II din O.U.G. nr. 62/2010.

În consecință, la

data soluționării apelului, dispozițiile legale pe care reclamanții și-au

fundamentat pretențiile nu-și încetaseră efectele și nu erau nici măcar

suspendate de drept, în condițiile art. 147 (1) din Constituție, întrucât

deciziile Curții Constituționale mai sus arătate nu fuseseră încă publicate.

Tot astfel, erau în

vigoare prevederile O.U.G. nr. 62/2010, care limita cuantumul daunelor morale

ce puteau fi acordate persoanelor, urmare condamnărilor și respectiv măsurilor

administrative cu caracter politic, dispuse de regimul totalitar.

Ca atare, instanța de

apel a judecat pricina, în limitele cadrului legal și constituțional, aflat în

vigoare la data pronunțării deciziei atacate.

Așa fiind, în

considerarea celor ce preced, recursurile urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de reclamanta G.V. și pârâta Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Dolj pentru Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice împotriva Deciziei nr. 344 din 27 octombrie 2010 a Curții de

Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 01 noiembrie 2011.