ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7689/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 15 decembrie 2009, reclamanta G.V., a solicitat instanței - în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice - să oblige pârâtul la plata unei despăgubiri în valoare de 500.000 euro, pentru prejudiciul moral suferit urmare strămutării sale și a stabilirii domiciliului forțat în comuna Zagna Vădeni, județul Brăila, pentru o perioadă de 4 ani, 8 luni și 6 zile. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost strămutată forțat împreună cu restul familiei, în perioada 18 iunie 1951 - 24 februarie 1956 de către organele de securitate Craiova, interval în care au fost supuși privațiunilor și umilințelor, fiindu-i grav afectată starea fizică și morală și știrbită grav, demnitatea umană.

Învestit în primă instanță, Tribunalul Dolj, secția civilă, prin Sentința nr. 188 din 30 aprilie 2010, a admis acțiunea și în consecință a obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 50.000 euro, echivalent în RON, la data achitării efective, cu titlu de daune morale. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență că reclamanta a fost supusă unei măsuri administrative cu caracter politic, adoptată de regimul politic totalitar în perioada de referință a legii fapt ce a constituit o lezare gravă a dreptului la viață privată, la libertatea personală, la demnitate și condiții de viață decente.

În considerarea aceleiași măsuri administrative abuzive, se mai arată, reclamanta este beneficiara unei indemnizații acordate conform Decretului-lege nr. 118/1990, Legea nr. 221/2009, venind să complinească acest act normativ, finalitatea normelor care prevăd posibilitatea acordării unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, fiind aceea de a realiza un act de recunoaștere oficială a acestui prejudiciu. Apelul formulat împotriva acestei hotărâri de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, care, prin Decizia nr. 344 din 27 octombrie 2010, a schimbat în parte sentința, în sensul că a obligat pârâtul la suma de 10.000 euro, cu titlu de daune morale, echivalent în RON, la data plății efective.

A menținut restul dispozițiilor sentinței. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că, prin O.U.G. nr. 62 din 30 iunie 2010 - în vigoare la data soluționării apelului - publicată în M. Of. nr. 446/1.07.2010, s-a limitat cuantumul sumelor ce pot fi acordate ca despăgubiri pentru persoanele care au suferit condamnări sau măsuri administrative cu caracter politic, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și pentru soțul/soția și descendenții de gradul 1 și 2. În consecință, pretențiile și apărările părților au fost analizate în raport de dispozițiile legale modificate, în condițiile în care cuantumul daunelor morale ce pot fi acordate au fost limitate prin lege.

În cauză, au declarat recurs în termen legal, atât reclamanta cât și pârâtul Statul Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj. În recursul său, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta susține că în mod greșit s-a apreciat că suma acordată cu titlu de daune morale de către prima instanță, depășește plafonul legal stabilit prin O.U.G. nr. 62/2010. Astfel, se arată, în cauză operează principiul neretroactivității legii civile, care nu poate fi aplicată unor situații de drept anterioare, actul normativ aplicabil fiind cel de la data soluționării cauzei în primă instanță. Se face trimitere la principiul neretroactivității legii civile noi, consacrat de art. 1 C. civ.

și art. 15 (2) din Constituție, ce constituie un factor de stabilitate a circuitului civil. Totodată, se mai arată că suma de 10.000 euro la care a fost obligat pârâtul prin decizia atacată, nu corespunde funcției reparatorii a actului normativ ce a stat la baza demersului judiciar. Nu în ultimul rând, se mai arată, dispozițiile O.U.G. nr. 62 din 30 iunie 2010, nu pot fi aplicate prezentei cauze, întrucât au fost declarate neconstituționale, prin Decizia nr. 1354 din 20 octombrie 2010. Întemeindu-și calea extraordinară de atac pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc.

civ., Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, în reprezentarea Statului Român, critică decizia din apel pe considerentul greșitei obligări a Statului Român la acordarea despăgubirilor morale și respectiv la plata către reclamantă a sumei de 10.000 euro, în condițiile în care la data pronunțării deciziei atacate, fusese pronunțată decizia Curții Constituționale nr. 1358/2010, prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art. 5 (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009. Or, conchide recurentul instanța trebuia să facă în cauză aplicațiunea art. 147 (1) din Constituție, potrivit căruia dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. Recursurile se privesc ca nefondate, urmând a fi respinse, în considerarea argumentelor ce succed.

Pe parcursul soluționării cauzei, înainte de data pronunțării deciziei atacate, a fost adoptată O.U.G. nr. 62 din 30 iunie 2010, „pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente”. Potrivit art. I al acestui act normativ, publicat în M. Of.

nr. 446/1.07.2010, art. 5, alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, se modifică în sensul că pot fi acordate despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, de până la 10.000 euro, pentru persoana care a suferit condamnarea sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, 5000 euro, pentru soțul/soția și descendenții de gradul 1 și respectiv 2500 euro, pentru descendenții de gradul al 2-lea.

Așadar, actul normativ aflat în vigoare la data pronunțării deciziei atacate a limitat - din considerente ce vizau impactul asupra menținerii echilibrului bugetar - cuantumul despăgubirilor ce puteau fi acordate atât persoanelor ce au suferit în urma condamnărilor cu caracter politic sau măsurilor administrative asimilate acestora cât și soțului supraviețuitor ori descendenților de gradul 1 și 2. În acest context, instanța de control judiciar, în virtutea principiului aplicării imediate a legii noi, nu putea adopta o soluție, în afara cadrului legislativ existent la data soluționării căii ordinare de atac. Este important a se semnala de asemenea că Decizia nr. 1354 din 20 octombrie 2010 a Curții Constituționale prin care dispozițiile art. I, pct. 1 și art. II din actul normativ mai sus citat, au fost declarate neconforme cu legea fundamentală, a fost publicată în M. Of.

nr. 761/15.11.2010, la o dată mult ulterioară celei la care instanța de apel a soluționat calea ordinară de atac. Or, potrivit art. 147 (4) din legea fundamentală, deciziile Curții Constituționale se publică în M. Of. iar de la data publicării sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Corelativ, art. 11 (3) din Legea nr. 47/1992, republicată „privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale” dispune că deciziile și hotărârile Curții Constituționale se publică în M. Of., sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Este stabilit astfel, fără echivoc, efectul ex nunc al deciziilor instanței de contencios constituțional, aceasta fiind o aplicare - în materia controlului constituționalității legilor - a principiului general al neretroactivității: tempus regit actum.

Altfel spus, deși încă de la pronunțarea deciziei Curții Constituționale, este deja stabilit că legiuitorul a încălcat norma constituțională, efectul constatării neconformității textului incriminat cu legea fundamentală, nu poate retroactiva, acesta producându-se doar pentru viitor, respectiv de la data publicării deciziei în M. Of. Ca atare, până la această dată, prezumția de constituționalitate nu este înlăturată, aplicarea legii neputând fi afectată. Altfel, recunoașterea unor eventuale efecte ex tunc ale deciziei prin care se constată nelegitimitatea constituțională a unui text de lege, ar bulversa situațiile juridice apărute sub imperiul legii care își încetează aplicabilitatea în urma declarării neconstituționalității, încălcându-se astfel principiul securității raporturilor juridice.

Or, în speță, așa cum s-a arătat, decizia din apel a fost pronunțată la 27 octombrie 2010, înainte de publicarea - în M. Of. nr. 761/15.11.2010 - Deciziilor nr. 1358 din 21 octombrie 2010 și nr. 1354 din 20 octombrie 2010 ale Curții Constituționale, prin care s-a constatat ca fiind neconstituționale, dispozițiile art. 5 (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 și respectiv dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din O.U.G. nr. 62/2010. În consecință, la data soluționării apelului, dispozițiile legale pe care reclamanții și-au fundamentat pretențiile nu-și încetaseră efectele și nu erau nici măcar suspendate de drept, în condițiile art. 147 (1) din Constituție, întrucât deciziile Curții Constituționale mai sus arătate nu fuseseră încă publicate.

Tot astfel, erau în vigoare prevederile O.U.G. nr. 62/2010, care limita cuantumul daunelor morale ce puteau fi acordate persoanelor, urmare condamnărilor și respectiv măsurilor administrative cu caracter politic, dispuse de regimul totalitar. Ca atare, instanța de apel a judecat pricina, în limitele cadrului legal și constituțional, aflat în vigoare la data pronunțării deciziei atacate. Așa fiind, în considerarea celor ce preced, recursurile urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta G.V. și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj pentru Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva Deciziei nr. 344 din 27 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 noiembrie 2011.