ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1255/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu

Mare împotriva sentinței nr.467/CA/2002-P din 23 septembrie 2002 a

Curții de Apel Oradea.

La apelul

nominal s-a prezentat recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii

Satu Mare reprezentată de consilierul juridic A.D., lipsind intimatul

reclamant O.N.H.

Procedura

completă.

Consilierul

juridic A.D. a solicitat admiterea recursului, potrivit motivelor dezvoltate în

scris, casarea hotărârii atacate și pe fond, respingerea

acțiunii.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr.467/CA/2002-P pronunțată la data de 23

septembrie 2002 în dosarul nr.3065/CA/2002, Curtea de Apel Oradea – Secția

comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea

formulată de reclamantul O.N.H. împotriva Casei Județene de Pensii

Satu Mare, dispunând anularea hotărârii nr.2248 din 19 iunie 2000

emisă de autoritatea pârâtă care a fost obligată să

recunoască reclamantului calitatea de  beneficiar al prevederilor O.G.

nr.105/1999.

Pentru

a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut

că familia reclamantului a fost nevoită să se refugieze din

Ardealul de Nord după  6 septembrie 1940, ca urmare a persecuțiilor

exercitate din motive etnice, reclamantul fiind născut în localitatea de refugiu

a părinților săi și că, astfel, acesta are statutul

conferit de prevederile art.1 lit.c) din O.G. nr.105/1999.

Împotriva

acestei soluții a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Satu

Mare susținând, în esență, că instanța de fond a

interpretat și aplicat în mod greșit prevederile legale în materie,

din moment ce acestea se referă la persoanele care au fost nevoite să

se refugieze ori au fost strămutate, or reclamantul s-a născut

ulterior refugierii părinților săi din localitatea de domiciliu.

A

mai susținut recurenta că, emițând hotărârea nr.2248 din 19

iunie 2000 prin care a  respins cererea reclamantului, nu a făcut decât

să se conformeze precizărilor nr.1026/2002 ale Casei Naționale

de Pensii, care prevăd la pct.1.5 că nu beneficiază de prevederile

O.G. nr.105/1999 copiii care s-au născut în  perioada de strămutare a

părinților lor.

În

întâmpinarea depusă, intimatul reclamant a  cerut respingerea recursului

susținând că soluția atacată este legală și

temeinică.

Recursul

este neîntemeiat.

Este

necontestat, că reclamantul s-a născut la data de 10 aprilie 1993 în

localitatea Alba Iulia, unde familia părinților săi fusese

nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu: localitatea Ianculești,

județul Satu Mare, ca  urmare a persecuțiilor exercitate din motive

etnice în Ardealul de Nord după 6 septembrie 1940.

Potrivit

prevederilor art.1 din O.G. nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000

beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana,

cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a

suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații

enumerate.

Din

interpretarea teleologică a prevederilor ordonaței, rezultă

că obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea

unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele

persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive

etnice.

Având

în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi

compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din

motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă

atât  persoana care a  suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât

și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect,

prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta

este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care

părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca

urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or,

în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut

ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să

se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași

consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că

legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor

care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a

persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din  împrejurarea

că astfel de drepturi au fost acordate prin art.3 din O.G.nr.105/1999

și soțului supraviețuitor.

Deci,

dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație

lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive

etnice,  a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi

compensatorii copilul care fiind născut în perioada  refugiului, a suferit

în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt

asupra familiei sale ca urmare a persecuțiilor etnice.

Cât

privește precizările nr.1026 din 29 martie 2002 emise de Casa

Națională de Pensii pentru Casele Județene de pensii, acestea au

caracter de dispoziție pentru aceste structuri subordonate ierarhic

autorității publice emitente, iar nu pentru instanțele

judecătorești care, potrivit prevederilor art.123 și 125 din

Constituție  înfăptuiesc justiția în numele legii.

Având

în vedere considerentele de mai sus, care justifică pe deplin soluția

de admitere a acțiunii, motivele de recurs sunt neîntemeiate, acesta

urmând să fie respins ca atare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței

nr.467/CA/2002-P din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca

nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 martie 2003.