ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1257/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu

Mare împotriva sentinței nr.511/CA/2002-P din 7 octombrie 2002 a

Curții de Apel Oradea.

La

apelul nominal s-au prezentat: recurenta pârâtă Casa Județeană

de Pensii Satu Mare reprezentată de consilierul juridic A.D.,lipsind

intimatul reclamant  T.C.

Procedura

completă.

Consilierul

juridic A.D. a solicitat admiterea recursului, potrivit motivelor dezvoltate în

scris, casarea sentinței atacate și în fond, respingerea

acțiunii.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Hotărârea nr.2281 din 19 iunie  2002, Casa Județeană de Pensii

Satu Mare a respins cererea  formulată de T.C., prin care, acesta a

solicitat stabilirea calității de beneficiar al  O.G. nr.105/1999

aprobată de Legea nr.189/2000, motivând că petiționarul nu era

născut la data strămutării părinților, situație

în care nu avea domiciliu de unde să fie strămutat.

Curtea

de Apel Oradea – prin sentința  nr.511/CA/2002 – P din 7 octombrie 2002 a

admis  acțiunea  reclamantului T.C. și pe cale de

consecință a anulat Hotărârea nr.2281 din 19 iunie 2002 și

a obligat Casa Județeană de Pensii Satu Mare să-i

recunoască  reclamantului  calitatea de benficiar al art.1 lit.c din O.G.

nr.105/1999, aprobată de Legea nr.189/2000 cu modificările și

completările ulterioare.

S-a

reținut că, beneficiază de prevederile  O.G. nr.105/1999 și

ale Legii nr.189/2000,  persoana - cetățean român care, în timpul

regimurilor instaurate în  perioada 6 septembrie 1940 -  6 martie 1945 a avut

de suferit din motive  etnice, după cum urmează: a fost

strămutată în  altă localitate decât cea de domiciliu; că

prin art.2 din Normele de aplicare a  ordonanței aprobate prin H.G.

nr.127/2000, persoanelor  strămutate  în altă localitate, decât cea

de domiciliu, le-au fost  asimilate, persoanele expulzate, refugiate, precum

și cele care au făcut obiectul unui schimb de  populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

În

favoarea persoanelor  prevăzute de art.1 lit.c, potrivit art.2 din

ordonanță se stabilește pentru fiecare an de strămutare în

alte localități decât cea de domiciliu, o indemnizație

lunară.

S-a

conchis că, potrivit textelor citate, copiii născuți  în localitatea

în care părinții au fost strămutați au același statut

cu părinții lor, respectiv au  suferit persecuții, din motive

etnice, pe toată perioada strămutării, care este  sinonimă

cu refugiul și care este cuprinsă între data nașterii lor

și data retrocedării pământului românesc, când a încetat motivul

refugiului, or în cauză, reclamantul s-a născut în perioada de

refugiu al părinților, astfel că beneficiază de

dispozițiile legale privind strămutarea din localitatea de domiciliu.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Satu

Mare, reiterând aspectele invocate în Hotărârea nr.2281din 19 iunie 2002,

prin care  a respins cererea reclamantului.

Recursul

este nefondat.

În

adevăr, potrivit art.2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G.

nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de

către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie

1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, prin persoană care a

fost strămutată în altă localitate, se înțelege persoana

care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe

domiciliul în altă localitate, din motive etnice. În această

categorie se include și persoana care a fost expulzată, care s-a

refugiat, precum și cea care a făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

În

raport de aceste dispoziții, prima instanță a reținut în

mod corect că reclamantul, fiind născut în perioada în care

părinții se aflau în refugiu, are  statutul de refugiat, de la data

nașterii și până la 6 martie 1945 și deci,

beneficiază de facilitățile acordate prin lege, deoarece

efectele refugiului s-au răsfrânt și asupra copiilor, nu numai asupra

părinților.

În

consecință, soluția adoptată este legală și

temeinică, iar recursul nefondat urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva

sentinței nr.511/CA/2002-P din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel

Oradea, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 martie 2003.