ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1259/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1259/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat
în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor
împotriva sentinței nr.536/CA/2002-P din 14 octombrie 2002 a Curții
de Apel Oradea.
La
apelul nominal nu s-au prezentat: recurenta pârâtă Casa
Județeană de Pensii Bihor și nici intimatul reclamant M.D.
Procedura
completă.
Magistratul
asistent a făcut referatul cauzei arătând că recurenta Casa
Județeană de Pensii Bihor a solicitat în scris, în temeiul art.242(2)
Cod de procedură civilă, judecarea în lipsă.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
Hotărârea nr.1929 din 27 august 2002 Casa Județeană de Pensii
Bihor a respins cererea formulată de M.D., prin care a solicitat
stabilirea calității de beneficiar al O.G. nr.105/1999,
aprobată de Legea nr.189/2000, motivând că acesta nu era născut
la data strămutării părinților, situație în care nu
avea domiciliu de unde să fie strămutat.
Curtea
de Apel Oradea – prin sentința nr.536/CA/2002 – P din 14 octombrie 2002 a
admis acțiunea reclamantului M.D. și pe cale de
consecință a anulat Hotărârea nr.1929 din 27 august 2002 și
a obligat Casa Județeană de Pensii Bihor să-i recunoască
reclamantului calitatea de benficiar al art.1 lit.c din O.G. nr.105/1999
aprobată de Legea nr.189/2000 cu modificările și
completările ulterioare.
S-a
reținut că, beneficiază de prevederile actelor normative
sus-citate, persoana cetățean român care în timpul regimurilor
instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a avut de suferit
din motive etnice, după cum urmează: a fost strămutată în
altă localitate decât cea de domiciliu; că prin art.2 din Normele de
aplicare a ordonanței aprobate prin H.G. nr.127/2000, persoanelor
strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu, le-au fost
asimilate și persoanele expulzate, refugiate, precum și cele care au
făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat
bilateral.
În
favoarea persoanelor aflate în situația în situația
prevăzută de art.1 lit.c, potrivit art.2 din ordonanță se
stabilește pentru fiecare an de strămutare în alte
localități decât cea de domiciliu, o indemnizație lunară.
S-a
conchis că, potrivit textelor citate, copiii născuți în
localitatea în care părinții au fost strămutați au
același statut cu părinții lor, respectiv au suferit
persecuții, din motive etnice, pe toată perioada strămutării,
care este sinonimă cu refugiul și care este cuprinsă între data
nașterii lor și data retrocedării pământului românesc, când
a încetat motivul refugiului, or în cauză, reclamantul s-a născut în
perioada de refugiu al părinților, astfel că beneficiază de
dispozițiile legale privind strămutarea din localitatea de domiciliu.
Împotriva
acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de
Pensii Bihor, reiterând motivele invocate în Hotărârea nr.1929 din 27
august 2002, prin care a respins cererea reclamantului.
Recursul
este nefondat.
În
adevăr, potrivit art.2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G.
nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de
către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie
1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, prin persoană care a
fost strămutată în altă localitate, se înțelege persoana
care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe
domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie
se include și persoana care a fost expulzată, care s-a refugiat,
precum și cea care a făcut obiectul unui schimb de populație, ca
urmare a unui tratat bilateral.
În
raport de aceste dispoziții, prima instanță a reținut în
mod corect că reclamantul, fiind născut în perioada în care
părinții se aflau în refugiu, are statutul de refugiat, de la data
nașterii și până la 6 martie 1945 și deci beneficiază
de facilitățile acordate prin lege, deoarece efectele refugiului s-au
răsfrânt și asupra copiilor, nu numai asupra părinților.
În
consecință, soluția adoptată este legală și
temeinică, iar recursul nefondat urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva
sentinței nr.536/CA/2002-P din 14 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea,
ca nefondat.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 27 martie 2003.