ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1062/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor

împotriva sentinței civile nr.394/CA/-P din 2 septembrie 2002 a

Curții de Apel Oradea.

La

apelul nominal au lipsit recurenta pârâtă Casa Județeană de

Pensii Bihor, precum și intimatul reclamant U.F.

Procedura

completă.

Magistratul

asistent a făcut referatul cauzei, arătând că, recurenta

pârâtă Casa Județeană Județeană Pensii Bihor în

temeiul dispozițiilor art.242 Cod procedură civilă, a solicitat

judecarea cauzei în lipsă.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr.394/2 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea

a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul U.F.. A fost

anulată hotărârea nr.1337/7.V.2002 emisă de Casa

Județeană de Pensii Bihor și pârâta a fost obligată să

recunoscă reclamantului calitatea de beneficiar al Ordonanței

Guvernului nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000.

S-a

reținut că reclamantul s-a născut în localitatea în care

părinții săi au fost strămutați suferind aceleași

persecuții din motive etnice.

Impotriva

acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

In

motivarea recursului s-a arătat că reclamantul nu era născut la

data strămutării părinților săi, nu avea domiciliu de

unde să fie strămutat, astfel cum prevăd dispozițiile art.1

lit.c) din Legea nr.189/2000 și că neexistând nu avea capacitate

juridică iar legislația  română nu recunoaște capacitatea

de folosință în favoarea fătului conceput, cu excepția

drepturilor la moștenire.

Verificând

cauza în funcție de recursului formulat conform dispozițiilor art.304

1

Cod procedură civilă, Curtea constată că sentința este

legală și temeinică.

Copiii

persoanelor de cetățenie română, strămutate ca urmare a

Dictatului de la Viena, copiii născuți în localitatea de

strămutare, au fost supuși acelorași privațiuni și au

suferit aceleași persecuții, din motive etnice, ca și

părinții lor. Ca urmare, aceste persoane au calitatea de beneficiare

ale drepturilor conferite de Ordonanța Guvernului nr.105/1999

modificată prin Legea nr.189/2000, neavând relevanță faptul

că s-au născut în localitatea în care părinții au fost

strămutați, adică după strămutarea

părinților. Astfel, soluția instanței  de fond este

corectă și echitabilă.

Cât

privește susținerea recurentei în sensul că fătului

conceput nu i se recunosc drepturi decât în situația moștenirii,

Curtea o va înlătura ca nelegală. Potrivit dispozițiilor art.7

alin.2 din Decretul nr.31/1954 drepturile copilului sunt recunoscute de la

concepțiune, dacă se naște viu.

Pentru

considerentele expuse recursul va fi respins ca nefondat, în cauză

neexistând temeiuri de casare de ordine publică a sentinței, conform

dispozițiilor art.306 alin.2 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva

sentinței civile nr.394/CA/-P din 2 septembrie 2002 a Curții de Apel

Oradea, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 martie 2003.