ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1169/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1169/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare recursul declarat de D.C. împotriva sentinței civile nr.915
din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios
administrativ.
La
apelul nominal s-au prezentat recurentul reclamant D.C., personal și intimații
pârâți Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de consilierul juridic E.B. și
Ministerul Muncii și Solidarității Sociale reprezentat de consilierul juridic M.R.
Procedura
completă.
Recurentul
D.C. a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat casarea sentinței
atacate și în fond admiterea acțiunii și recalcularea drepturilor de pensie în
funcție de echivalentul în dolari al pensiei din anul 1987.
Reprezentanții
intimaților consilierul juridic E.B. și consilierul juridic M.R., având pe rând
cuvântul au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea
hotărârii instanței de fond ca legală și temenică.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La
data de 24 iulie 2002, D.C. a chemat în judecată Guvernul României, Ministerul
Muncii și Solidarității Sociale și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând să
se dispună recorelarea pensiei sale stabilită prin decizia nr.76834/1987,
corespunzător evoluției ratei inflației și a cursului leu-dolar până la
publicarea actului normativ care reglementează această operațiune.
In
motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a văzut nevoit a se adresa
instanței de judecată deoarece a constatat, în decursul timpului, că moneda
națională s-a depreciat continuu și comparativ cu alte categorii de pensionari,
nivelul pensiei a înregistrat o continuă diminuare, ceea ce îl prejudiciază.
Curtea
de Apel București – Secția de contencios administrativ prin sentința civilă
nr.915 din 10 octombrie 2002 a respins acțiunea ca efect al constatării că
autoritățile publice chemate în judecată nu au calitate procesuală pasivă.
Instanța
a reținut că drepturile bănești plătite cu titlu de pensie se indexează
periodic în baza unor acte normative speciale. Că, nici unul dintre cei trei
pârâți nu au competența de a dispune indexarea pensiei și de a o stabili în
dolari, așa cum se solicită de către reclamant.
Impotriva
sentinței a declarat recurs reclamantul D.C..
Recurrentul
a susținut că și-a îndreptat acțiunea în contencios administrativ împotriva
autorităților publice pârâte, deoarece numai acestora le revine atribuția
legală de a iniția un act normativ care să prevadă recorelarea pensiilor de asigurări
sociale, în funcție de evoluția monedei naționale și a raportului acesteia cu
dolarul.
Ca
atare, demersul său era justificat și acțiunea trebuia admisă iar nu respinsă
pe baza unei excepții, astfel cum greșit s-a procedat.
Critica
nu este întemeiată.
Atât
Guvernul României cât și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale au formulat
în cauză întâmpinări prin care au cerut primei instanțe să constate lipsa
calității lor procesuale pasive în prezentul litigiu.
Excepția
de fond invocată a fost admisă în mod corect de instanță, întrucât nu s-a
stabilit existența în sarcina vreuneia dintre autoritățile publice chemate în
judecată a vreunei obligații rezultate dintr-un raport juridic de drept
material cu reclamantul, care să le confere legitimare procesuală.
Competența
examinării unei asemenea cereri, de recalculare a cuantumului pensiei revine
organului de pensii, respectiv Casei de Pensii a municipiului București, care
alături de casele județene de pensii sunt servicii publice, investite cu
atribuții în materie și cu personalitate juridică conform art.139 alin.3 din
Legea nr.19/2000.
Reținând
așadar, lipsa calității procesuale pasive a Guvernului și celor două ministere,
curtea de apel a pronunțat o hotărâre cu respectarea legii, ce urmează a fi
menținută prin respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursul declarat de D.C. împotriva sentinței civile nr.915 din 10 octombrie
2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, ca
nefondat.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 25 martie 2003.