ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1032/2003

La apelul nominal au lipsit recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Timiș și intimata-reclamantă C.T.. Procedura completă. S-a referit că părțile au solicitat soluționarea cauzei și în absența lor, iar Casa Județeană de Pensii Timiș a formulat cerere de retragere a recursului deoarece prin hotărârea nr.122/2003 i s-a recunoscut reclamantei calitatea de persoană strămutată. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 27 iunie 2002 la Curtea de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ sub nr.4514, reclamanta C.T.

a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Timiș, anularea deciziei nr.122/17 mai 2001 și obligarea de a-i stabili drepturile prevăzute de art.1 lit.c din Legea nr.189/2999 modificată, ca persoană strămutată începând cu data de 8 noiembrie 1940. În motivarea acțiunii s-a precizat de către reclamantă că prin actul atacat i s-au stabilit drepturile prevăzute de art.1 lit.c din Legea nr.189/2000 numai pentru perioada 31 martie 1942 – 6 martie 1945, în loc de 8 noiembrie 1940 – 6 martie 1945- deși din probele administrate s-a dovedit acest interval.

Curtea de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr.270 pronunțată la 3 septembrie 2002, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.T., a anulat ca nelegală decizia nr.122 din 17 mai 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Timiș și a obligat-o să emită o nouă decizie prin care să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de art.1 lit.c din Legea nr.189/2000 modificată, în calitate de strămutată începând cu data de 8 septembrie 1940. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut din înscrisul depus la dosar denumit „Tablou” privind culturile nerecoltate ale românilor și ale coloniștilor, la poziția 100 a figurat tatăl reclamantei, că situația era încheiată în 1940, astfel că strămutarea era deja realizată.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ a declarat recurs Casa Județeană de Pensii în motivarea căruia a precizat că începutul perioadei de refugiu al reclamantei a fost 31 martie 1942, întrucât la această dată a fost încheiat și semnat înscrisul denumnit „Situație de avere” de către tatăl reclamantei. Având în vedere că la termenul de astăzi, recurenta a declarat că își retrage recursul, Curtea urmează să ia act de renunțare la judecarea acestuia în conformitate cu art.246 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Ia act de renunțarea la judecarea recurslui declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr.270 din 3 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ, conform art.246 Cod procedură civilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 14 martie 2003.