ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1032/2003

La apelul nominal au

lipsit  recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Timiș

și intimata-reclamantă C.T..

Procedura completă.

S-a referit că părțile

au solicitat soluționarea cauzei și în absența lor, iar Casa

Județeană de Pensii Timiș a formulat cerere de retragere a

recursului deoarece prin hotărârea nr.122/2003 i s-a recunoscut

reclamantei calitatea de persoană strămutată.

C U R T E A

Asupra  recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la 27 iunie 2002 la Curtea de Apel Timișoara –

Secția contencios administrativ sub nr.4514, reclamanta C.T. a solicitat

în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Timiș, anularea

deciziei nr.122/17 mai 2001 și obligarea de a-i stabili drepturile

prevăzute de art.1 lit.c din  Legea nr.189/2999 modificată, ca

persoană strămutată începând cu data de 8 noiembrie 1940.

În motivarea acțiunii

s-a precizat de către reclamantă că prin actul atacat i s-au

stabilit drepturile prevăzute de art.1 lit.c din Legea nr.189/2000 numai

pentru perioada 31 martie 1942 – 6 martie 1945, în loc de 8 noiembrie 1940 – 6

martie 1945- deși din probele administrate s-a dovedit acest interval.

Curtea de Apel

Timișoara – Secția contencios administrativ, prin sentința

civilă nr.270 pronunțată la 3 septembrie 2002, a admis

acțiunea formulată de reclamanta C.T., a anulat ca nelegală

decizia nr.122 din 17 mai 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii

Timiș și a obligat-o să emită o nouă decizie prin care

să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de art.1 lit.c

din Legea nr.189/2000 modificată, în calitate de strămutată

începând cu data de 8 septembrie 1940.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut din înscrisul depus la dosar

denumit „Tablou” privind culturile nerecoltate ale românilor și ale

coloniștilor, la poziția 100 a figurat tatăl reclamantei, că

situația era încheiată în 1940, astfel că strămutarea era

deja realizată.

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția contencios

administrativ a declarat recurs Casa Județeană de Pensii în motivarea

căruia a precizat că începutul perioadei de refugiu al reclamantei a

fost 31 martie 1942, întrucât la această dată a fost încheiat și

semnat înscrisul denumnit „Situație de avere” de către tatăl

reclamantei.

Având în vedere că la

termenul de astăzi, recurenta a declarat că își retrage

recursul, Curtea urmează să ia act de renunțare la judecarea

acestuia în conformitate cu art.246 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Ia act de renunțarea

la judecarea recurslui  declarat de Casa Județeană de Pensii

Timiș împotriva sentinței civile nr.270 din 3 septembrie 2002 a

Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de

contencios administrativ, conform art.246 Cod procedură civilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi  14 martie 2003.