ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1031/2003

S-a luat

în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș

împotriva sentinței civile nr.291 din 17 septembrie 2002 a  Curții de

Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios

administrativ.

La

apelul nominal  s-au prezentat: intimatul reclamant S.M.N. lipsind recurenta

pârâtă Casa Județeană de Pensii Timiș.

Procedura

completă.

S.M.N.

a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu referire la  întâmpinarea

formulată în scris.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la data de 20 iunie 2002 reclamantul S.M.N. a

solicitat anularea deciziei nr.3 din 10 mai 2002 emisă de Casa

Județeană de Pensii Timiș – Comisia pentru aplicarea Legii

nr.189/2000 prin care i s-a respins cererea de constatare a

calității de beneficiar al Ordonanței  Guvernului nr.105/1999 cu

modificările și completările ulterioare.

În

motivarea cererii reclamantul a arătat că s-a născut la data de

7 august 1941 în localitatea Timișoara din părinți

refugiați din Ardealul de Nord, urmare a Diktatului de la Viena din 30

august 1940, fapt ce rezultă din certificatul de refugiat nr.C – 1240/2001

eliberat de Direcția Generală a Arhivelor Statului Timiș.

Cererea

prin care reclamantul a solicitat stabilirea calității de beneficiar

al Legii nr.189/2000 a fost respinsă de Casa Județeană de Pensii

Timiș prin decizia nr.3 din 10 mai 2002 pentru că nu

îndeplinește condițiile prevăzute de art.1 lit.c din Legea

nr.189/2000 și Hotărârea Guvernului nr.127/2002 art.2.

Curtea

de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios

administrativ prin sentința civilă nr.291 din 17 septembrie 2002 a

admis acțiunea  formulată de reclamant, a anulat  hotărârea

contestată și a obligat pârâta să-i recunoască

reclamantului calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de  art.1 lit.c

din Legea nr.189/2000 modificată.

Instanța

a reținut că reclamantul s-a născut în perioada de

strămutare, dobândind astfel statutul de persoană

strămutată pentru că art.1 lit.c din Legea nr.189/2000

modificată prin Hotărârea Guvernului nr.127/2002 nu distinge cu

privire la dobândirea acestei calități.

Considerând

sentința  nelegală și netemeinică a  formulat recurs Casa

Județeană de Pensii Timiș.

În

motivarea cererii de recurs s-a arătat în esență că

reclamantul intimat fiind născut la data de 7 decembrie 1941 în

Timișoara nu poate fi considerat ca persoană ce a fost obligată

să-și schimbe domiciliul în altă localitate, întrucât la data de

12 septembrie 1940 când s-au  refugiat părinții și sora sa din

Ardealul de Nord, nici nu  era născut, deci nu putea fi obligat

să-și schimbe domiciliul.

Recursul

este nefondat.

Nu

se contestă că părinții reclamantului au fost nevoiți

din motive etnice să părăsească localitatea de domiciliu,

ocupată temporar de administrația maghiară și să se

refugieze în teritoriile aflate sub  administrația Statului român.

Intimatul

s-a născut la 7 decembrie 1940 la scurt timp după ce

părinții săi au fost nevoiți să plece din localitatea

de domiciliu, el suferind ulterior aceleași privațiuni ca și

părinții.

Instanța

de fond a reținut în mod întemeiat că reclamantul se află în

situația prevăzută de art.1 lit.c din Legea nr.189/2000 întrucât

prin naștere a dobândit statutul de refugiat al părinților

săi.

Împrejurarea

că reclamantul nu era născut la data refugierii părinților

săi, nu avea un  domiciliu de unde să fi fost strămutat în

altă localitate nu prezintă relevanță în aprecierea

statutului reclamantului.

Acesta

a dobândit prin naștere, după cum a reținut în mod corect

instanța de fond statutul juridic al părinților și anume

acela de refugiat.

Având

în vedere cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat în

cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva

sentinței civile nr.291 din 17 septembrie 2002 a  Curții de Apel

Timișoara – Secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 14 martie 2003.