ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1331/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr.302 din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal s-a prezentat intimatul reclamant G.A. personal și asistat de avocatul P.A., lipsind recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Timiș. Procedura completă. Avocatul P.A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată conform actelor justificative depuse la dosarul cauzei. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe data de 22 iulie 2002 la Curtea de Apel Timișoara reclamantul G.A., a solicitat anularea deciziei nr.278 din 10.06.2002 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.189/2000 din cadrul Casei Județene Pensii Timiș și recunoșaterea calității de beneficiar al menționatei legi cu toate drepturile derivând din această calitate.

Instanța investită, prin sentința civilă nr.302 din 24 septembrie 2002, a admis acțiunea, a anulat actul atacat și a obligat-o pe pârâtă să emită o decizie prin care să-i recunoscă reclamantului calitatea de beneficiar al legii menționate. In motivarea acțiunii prima instanță a contstatat că reclamantul s-a născut în timpul refugiului din Ardealul de Nord, teritoriu vremelnic cedat ca urmare a dicatatului de la Viena, de unde s-au refugiat părții săi din motive etnice. In consecință, minorul a dobândit după naștere statutul juridic pe care-l aveau părinții săi, beneficiind deci de drepturile corespunzătoare. Impotriva sentinței a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Timiș susținând că la data strămutării reclamantul nu era conceput așa încât nu poate dobândi același statut ca și părinții săi.

Critica este nefondată. Potrivit dispozițiilor Codului familiei și ale Decretului nr.31 privitor la persoanele fizice și juridice a minorului condiția juridică a minorului este indisolubil legată de cea a părinților săi. Părinților minorului, în speță li s-a recunoscut în mod îndreptățit calitatea de persoane strămutate ca urmare a refugierii lor pe motive de ordin etnic din Ardealul de Nord.

In consecință, și reclamantului, care s-a născut în timpul refugiului, trebuie să i se recunoască aceeași calitate pentru rațiuni derivate din principiile de drept care se desprind din Codul famiei și ale decretului privind persoanele fizice și juridice precum și în considerarea consecinței care s-ar deduce din poziția contrară și care ar conduce la concluzia că minorul a avut o existență socială de sine stătătoare ce i-ar fi conferit dreptul de a-și alege un alt domiciliu sau de a se afla în întreținere proprie de vreme ce statutul juridic de persoane strămutate a părinților săi nu s-ar reflecta în propria sa condiție juridică, ceea ce este cu totul contrar principiilor de drept din această materie,a ordinei publice și bunelor moravuri.

Soluția ca și motivarea instanței de fond sunt legale și temeinice, impunându-se respingerea recursului declarat și menținerea sentinței recurate. Văzând și cererea de cheltuieli de judecată în recurs formulată de către intimat, justificată cu actele depuse, se apreciază că aceasta este fondată, în conformitate cu prevederile art.274 din Codul de pocedură civilă urmează a obliga pe recurentă la plata sumei de 5.500.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr.302 din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ. Obligă pe recurenta Casa Județeană de Pensii Timiș la plata sumei de 5.500.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantul G.A. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2003.