ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1331/2003

S-a luat

în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva

sentinței civile nr.302 din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara –

Secția comercială și de contencios administrativ.

La

apelul nominal  s-a prezentat intimatul reclamant G.A. personal și asistat de

avocatul P.A., lipsind recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Timiș.

Procedura

completă.

Avocatul

P.A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată

conform actelor justificative depuse la dosarul cauzei.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată pe data de 22 iulie 2002 la Curtea de Apel Timișoara

reclamantul G.A., a solicitat anularea deciziei nr.278 din 10.06.2002 a

Comisiei pentru aplicarea Legii nr.189/2000 din cadrul Casei Județene Pensii Timiș

și recunoșaterea calității de beneficiar al menționatei legi cu toate

drepturile derivând din această calitate.

Instanța

investită, prin sentința civilă nr.302 din 24 septembrie 2002, a admis

acțiunea, a anulat actul atacat și a obligat-o pe pârâtă să emită o decizie

prin care să-i recunoscă reclamantului calitatea de beneficiar al legii

menționate.

In

motivarea acțiunii prima instanță a contstatat că reclamantul s-a născut în

timpul refugiului din Ardealul de Nord, teritoriu vremelnic cedat ca urmare a

dicatatului de la Viena, de unde s-au refugiat părții săi din motive etnice.

In

consecință, minorul a dobândit după naștere statutul juridic pe care-l aveau

părinții săi, beneficiind deci de drepturile corespunzătoare.

Impotriva

sentinței a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Timiș susținând că la data

strămutării reclamantul nu era conceput  așa încât nu poate dobândi același

statut ca și părinții săi.

Critica

este nefondată.

Potrivit

dispozițiilor Codului familiei și ale Decretului nr.31 privitor la persoanele

fizice și juridice a minorului condiția juridică a minorului este indisolubil

legată de cea a părinților săi.

Părinților

minorului, în speță li s-a recunoscut  în mod îndreptățit  calitatea de

persoane strămutate ca urmare a refugierii lor pe motive de ordin etnic din

Ardealul de Nord. In consecință, și reclamantului, care s-a născut în timpul

refugiului, trebuie să i se recunoască aceeași calitate pentru rațiuni derivate

din principiile de drept care se desprind din Codul famiei și ale decretului

privind persoanele fizice și juridice precum și în considerarea consecinței

care s-ar deduce din poziția contrară și care ar conduce la concluzia că

minorul a avut o existență socială de sine stătătoare ce i-ar fi conferit

dreptul de a-și alege un alt domiciliu sau de a se afla în întreținere  proprie

de vreme ce statutul juridic de persoane strămutate a părinților săi  nu s-ar

reflecta în propria sa condiție juridică, ceea ce este cu totul contrar

principiilor de drept din această materie,a ordinei publice și bunelor

moravuri.

Soluția

ca și motivarea instanței de fond sunt legale și temeinice, impunându-se

respingerea recursului declarat și menținerea sentinței recurate.

Văzând

și cererea de cheltuieli de judecată în recurs formulată de către intimat,

justificată cu actele depuse, se apreciază că aceasta este fondată, în

conformitate cu prevederile art.274 din Codul de pocedură civilă urmează a

obliga pe recurentă la plata sumei de 5.500.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile

nr.302 din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și

de contencios administrativ.

Obligă

pe recurenta  Casa Județeană de Pensii Timiș la plata sumei de 5.500.000 lei

cheltuieli de judecată către reclamantul G.A.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2003.