ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1319/2003

S-a luat

în examinare recursul  declarat de Casa Județeană de Pensii

Timiș împotriva sentinței civile nr.300 din 24 septembrie  2002 a

Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de

contencios administrativ.

La

apelul nominal au lipsit atât recurenta-pârâtă Casa Județeană de

Pensii Timiș, cât și intimata-reclamantă D.O.D.A.

Procedura

completă.

S-a

referit că recurenta-pârâtă a solicitat, în scris (fila 4),

soluționarea cauzei în lipsa sa.

Constatând

pricina în stare de judecată, Curtea a rămas în pronunțare.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 27 iunie 2002  reclamanta D.O.D.A a

solicitat anularea  deciziei nr.70/2002 a Casei Județene de Pensii

Timiș și obligarea pârâtei să-i recunoască  reclamantei

calitatea de beneficiară a  Legii nr.189/2000.

Prin

sentința civilă nr.300/2002 a Curții de Apel Timișoara-

Secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea

a fost admisă  reținându-se că reclamanta, născută în

timpul refugiului părinților săi, beneficiază de drepturile

conferite de Legea nr.189/2000.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta susținând că

reclamanta nu poate beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000

deoarece s-a născut la un interval de  14 luni ulterioare

strămutării  părinților săi. A invocat în acest sens

și Precizările nr.3233/2002 și nr.3423/2002 ale C.N.P.A.D.A.S.

Verificând

cauza în funcție de motivul de recurs formulat în lumina

dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea

constată că recursul nu este fondat.

Potrivit

dispozițiilor art.1 lit.c) din O.G. nr.105/1999 aprobată prin Legea

nr.189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ

persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie

1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice

fiind strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin

H.G. nr.127/2000 au fost asimilate persoanelor strămutate și cele

refugiate.

Textele

legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost

supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face

distincție între părinți și copiii născuți în

perioada de refugiu. Nu există nici o rațiune pentru care copiilor

născuți în timpul refugiului părinților să nu li se

recunoască drepturile prevăzute de O.G. nr.105/1999, soluția

instanței de fond fiind legală și echitabilă.

Cum

reclamanta  s-a născut la data de 6 iunie  1942 în Timișoara, unde

s-au  refugiat părinții săi,  curtea de apel a apreciat în mod

corect că acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.189/2000.

Invocarea

de către recurentă a Precizărilor C.N.P.A.D.A.S. va fi

înlăturată. Ele reprezintă doar punctul de vedere al respectivei

autorități și nefiind conforme cu legea nu vor fi luate în

considerare de instanță.

Pe

cale de consecință recursul va fi respins ca nefondat, în cauză

neexistând temeiuri de casare de ordine publică a sentinței conform

dispozițiilor art.306 alin.2 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul  declarat de Casa Județeană de Timiș împotriva

sentinței civile nr.300 din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel

Timișoara – Secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2003.