ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 200/2004

Asupra

recursului  de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub

nr.3913/CA la data de 26  mai 2003, reclamanta L.M. a contestat adresa nr.3768

din 9 aprilie 2003 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând

recunoașterea  drepturilor bănești acordate de Legea nr.189/2000, respectiv

acordarea lor retroactivă pe perioada 1 aprilie 2001 – 1 iunie 2002, conform

cererii nr.3768 din 9  aprilie 2003  pe  care a formulată.

In

motivarea  acțiunii, reclamanta  a arătat că cererea  adresată inițial pârâtei

la data de 27 martie 2001 pentru recunoașterea  calității de  beneficiar a

prevederilor Legii nr.189/2000, respectiv a calității de persoană strămutată

din motive  etnice, în altă localitate, a fost respinsă, cu motivarea că nu se

încadrează în prevederile Legii nr.189/2000.

Ulterior,

urmare  apariției H.G. nr.127/2002 la data de 21 mai 2002, reclamanta a adresat

pârâtei o nouă cerere, care a fost  admisă, fiindu-i acordate reclamantei

drepturile bănești pentru o perioadă de 3 ani, 11 luni și 21 de zile de

strămutare, începând cu 1 iunie 2002.

Susținând

că H.G. nr.127/2002 explică doar înțelesul unor termeni din Legea nr.189/2000,

reclamanta a solicitat ca drepturile bănești care i-au fost acordate, să-i fie

plătite începând cu data formulării primei cereri, respectiv 1 aprilie 2001,

iar nu 1 iunie 2002.

Curtea

de Apel Timișoara, secția  comercială și de contencios administrativ prin

sentința civilă nr.248 din 24 iunie 2003 a  respins  ca inadmisibilă acțiunea

formulată de  reclamanta L.M. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș.

In

motivarea soluției s-a reținut că, prin acțiunea formulată, reclamanta a

contestat  adresa nr. 3768 din 23 aprilie 2003 emisă de  pârâtă, iar nu

hotărârea Comisiei de  aplicare a prevederilor art. 7 alin.(3) și  (4) din

Legea nr.189/2000.

Impotriva

acestei sentințe a declarat recurs  reclamanta Lefereanu Maria, criticând-o

pentru  nelegalitate și netemeinice, susținând în esență că a  solicitat

instanței acordarea drepturilor bănești cei se  cuvin, în temeiul Legii nr. 189/2000,

începând cu data de 1 aprilie 2001, când a formulat  prima cerere pentru

aceasta, iar nu de la data de 1 iunie 2002, când s-a  adresat din nou, pârâtei,

instanța  trebuind să dispună, față de  acțiunea formulată împotriva  adresei

nr. 3768/2003 emisă de pârâtă, obligarea acesteia la  acordarea retroactivă a

drepturilor bănești, începând cu data de 1 aprilie 2001.

Verificând

cauza în funcție de  recursul formulat, cât și potrivit art.304

1

din

Codul de procedură civilă, Curtea va  constata că recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente.

Acțiunea

formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 899 din 14 octombrie 2002 emisă

de Casa Județeană de Pensii Timiș pentru acordarea drepturilor bănești

cuvenite în baza Legii nr.189/2000, cu luarea în considerare a cererii depusă

la 27 martie 2001 a fost respinsă  de Curtea de Apel Timișoara, secția  de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr.32 din 11 februarie 2002 ca

tardiv introdusă, hotărârea nefiind atacată de  reclamantă cu recurs.

Ulterior,

la noua cerere adresată de  reclamantă pârâtei, prin care a solicitat

acordarea drepturilor  bănești cu data de 1 aprilie 2001, aceasta i-a comunicat

cu adresa nr. 3768/2003 că, decizia nr. 899/2002 a rămas  definitivă, urmare

respingerii  ca tardivă a  acțiunii în contencios administrativ.

Potrivit

prevederilor Legii nr.189/2000, acțiunea în contencios administrativ poate fi

îndreptată  exclusiv împotriva hotărârii  Comisiei   înființată potrivit art. 7

alin.(3) și (4) din lege, iar nu împotriva unei simple adrese, care nu

reprezintă un act administrativ, potrivit Legii nr. 29/1990.

Se

reține că, cererea reclamantei putea fi soluționată numai în cauza  având  ca obiect

anularea deciziei nr. 899/2002 emisă de  pârâtă. Intrucât  acțiunea a fost respinsă

ca tardivă, pricina nu a  mai fost examinată în fond.

In

consecință, soluția adoptată de instanță este legală și temeinică, iar

recursul nefondat, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de L.M. împotriva  sentinței civile nr.248 din 24 iunie 2003 a

Curții de Apel Timișoara, secția  comercială și  contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  22 ianuarie 2004.