ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 155/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 3912/CA/2003,

reclamanta B.M., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Timiș, a

solicitat recunoașterea drepturilor acordate de Legea 189/2000, retroactiv, pe

perioada 1 martie 2001 - 1 iunie 2002, conform cererii nr. 3771 din 9 aprilie 2003,

formulată în acest sens.

În motivarea acțiunii a arătat că

s-a adresat cu cerere, pârâtei, înregistrată sub nr. 851 din 27 februarie 2001,

fiindu-i respinsă.

Ulterior, după apariția H.G. nr. 127/2002

a formulat o nouă cerere, înregistrată sub nr. 901 din 21 mai 2002, cerere admisă, recunoscându-i-se drepturile pentru o perioadă de 4 ani, 5 luni și 21

zile -stămutoare.

Drepturile i-au fost acordate de la

1 iunie 2002, ignorând cererea înregistrată inițial, astfel că beneficiul legii

citate trebuie să opereze începând cu 1 aprilie 2001.

Prin sentința nr. 247 din 24 iunie 2003,

s-a respins ca inadmisibilă, acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța astfel, instanța a

avut în vedere:

Reclamanta a formulat acțiune în

contencios administrativ, împotriva deciziei nr. 901 din 16 octombrie 2002 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, când i s-au acordat drepturile, începând cu data

de 1 iunie 2002, fără luarea în considerare a cererii inițiale.

Prin sentința civilă nr. 29 din 11

februarie 2003, dosar nr. 134/CA/2003, s-a respins acțiunea reclamantei, ca

tardiv introdusă, sentință nerecurată.

Ulterior, reclamanta a formulat o

nouă cerere, solicitând pârâtei, să i se acorde drepturile bănești, cu începere

de la 1 martie 2001, raportat la cererea inițială.

Pârâta i-a răspuns cu adresa nr. 3771

din 23 aprilie 2003, în sensul că, deși a contestat decizia nr. 901 din 16

octombrie 2002 a Comisiei, Curtea de Apel Timișoara, prin sentința nr. 29 din 11

februarie 2002, rămasă definitivă, i-a respins acțiunea, ca tardivă.

În aceste condiții, atâta vreme, cât

potrivit Legii nr. 189/2000, acțiunea în contencios administrativ, conform art.

7 alin. (3) din lege, se poate formula exclusiv împotriva hotărârii comisiei,

ceea ce s-a și făcut, o nouă acțiune împotriva unei adrese a pârâtei, este

inadmisibilă.

Împotriva sentinței a formulat

recurs, reclamanta B.M., criticând-o astfel:

Cererea inițială pentru acordarea

beneficiului Legii nr. 189/2000, a fost respinsă prin decizia nr. 851 din 14

mai 2001.

După apariția H.G. nr. 127/2002, a

formulat o nouă cerere și i-au fost acordate drepturile, conform legii citate,

cu începere de la 1 iunie 2002, în loc de 1 aprilie 2001, data cererii

inițiale.

În urma acțiunii formulate în

contencios administrativ, i s-a respins acțiunea, ca tardivă, a formulat o nouă

cerere, Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare, la care în loc să se dea o decizie motivată, s-a

răspuns printr-o adresă.

De fapt, reclamanta a solicitat

anularea adresei nr. 3771/2003, prin care i s-a comunicat refuzul acordării

drepturilor, de la 1 aprilie 2001.

Analizându-se actele și lucrările

dosarului, se constată următoarele:

Într-adevăr, așa cum a reținut instanța de fond, potrivit art.

7 alin. (3) din Legea nr. 189/2000, Comisia de aplicare a legii se pronunță

printr-o hotărâre motivată, iar împotriva acesteia se poate face contestație la

instanța de contencios administrativ, respectiv la curtea de apel competentă,

în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii, conform art. 7 alin. (4) din

același act normativ, cale pe care reclamanta a exercitat-o, pronunțându-se

sentința nr. 29 din 11 februarie 2002, definitivă și intrată în puterea

lucrului judecat, când pe cale de excepție s-a respins acțiunea.

Cererea adresată din nou Comisiei,

pentru o problemă deja soluționată, rezolvată de acest fir, prin comunicarea relațiilor

privind soluționarea definitivă a cauzei, nu dă dreptul reclamantei, peste

procedura instituită imperativ de Legea nr. 189/2000, la o nouă acțiune.

Atâta vreme, cât comisia s-a

pronunțat prin decizia nr. 901 din 16 octombrie 2002, atacată în contencios

administrativ și rămasă definitivă și irevocabilă, sentința nr. 29 din 11

februarie 2002 a Curții de Apel Timișoara, o nouă soluționare din partea comisiei,

nu se impunea.

Așa fiind, pentru considerentele

expuse, constatându-se recursul, nefondat, se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.M. împotriva

sentinței civile nr. 247 din 24 iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

20 ianuarie 2004.