ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1693/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 25

aprilie 2003, reclamantul S.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 6737 din 5

aprilie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș și obligarea

pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu începere de

la data de 1 noiembrie 2002.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că drepturile cuvenite în baza Legii nr. 189/2000, i-au fost nelegal

acordate cu începere de la data de 1 aprilie 2003, deși s-a adresat pârâtei cu

o primă cerere, la 2 octombrie 2002.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 273

din 21 august 2003, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 6737 din

5 aprilie 2003 și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, de recunoaștere a

calității reclamantului, de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000,

pentru perioada 15 septembrie 1940 – 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor

bănești de la data de 1 noiembrie 2002.

Hotărând astfel, instanța de fond a

reținut că cererea reclamantului, înregistrată la 2 octombrie 2002, îndeplinea

condițiile prevăzute de Legea nr. 189/2000 și a fost greșit respinsă de pârâtă,

care nu a analizat toate dovezile administrate, iar hotărârea de revizuire

emisă la 5 aprilie 2003, a stabilit nelegal ca drepturile bănești să fie

acordate în raport cu data înregistrării celei de a-a doua cereri – 28 martie

2003.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș,

solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și netemeinică.

Recurenta a susținut că instanța de

fond a apreciat eronat probele administrate și a aplicat greșit dispozițiile

Legii nr. 189/2000 și ale H.G. nr. 127/2002. În acest sens, recurenta a arătat

că hotărârea nr. 3269 din 23 decembrie 2002, prin care a fost respinsă cererea

inițială a intimatului, pentru neconcordanțele de nume existente în actele

depuse, nu a fost contestată în termenul prevăzut de lege și în atare situație,

prin hotărârea nr. 6737 din 5 aprilie 2003, de admitere a celei de-a doua

cereri, drepturile bănești au fost acordate începând cu luna următoare

depunerii cererii, în conformitate cu prevederile art. 5 din H.G. nr. 127/2002.

Recursul este nefondat și urmează să

fie respins, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a stabilit judicios

că intimatul S.M. este în drept să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000,

cu începere din luna următoare depunerii primei cereri înregistrate sub nr. 3269

din 2 octombrie 2002, întrucât cererea a fost însoțită de înscrisurile

doveditoare pentru perioada de persecuție din motive etnice.

Susținerea recurentei că această

primă cerere nu îndeplinea cerințele prevăzute de Legea nr. 189/2000, urmează a

fi respinsă, întrucât noul act administrativ întocmit la 5 aprilie 2003, pentru

recunoașterea statutului de persoană persecutată din motive etnice, s-a

întemeiat pe documentația depusă de intimat la data de 2 octombrie 2002.

Din acest punct de vedere se

constată că petiția înregistrată sub nr. 6737 din 28 martie 2003, a fost greșit

calificată de recurentă, ca fiind o nouă cerere, dat fiind că potrivit art. 10

din Legea nr. 189/2000, reprezenta o cerere de revizuire a hotărârii nr. 3269

din 2 octombrie 2002.

În consecință, hotărârea nr. 6737

din 5 aprilie 2003 are valoarea juridică a deciziei de revizuire prevăzută de

textul de lege sus-menționat și admiterea cererii intimatului produce efecte de

la data reținută în decizia a cărei revizuire s-a dispus.

În atare situație, apare ca fiind

lipsită de relevanță, susținerea recurentei că hotărârea nr. 3269 din 2

octombrie 2002 nu a fost contestată în termenul prevăzut de lege, reținându-se

că s-a procedat la revizuirea acestui act administrativ, ca urmare a sesizării

adresate de intimat la 28 martie 2003.

Față de considerentele expuse,

constatând că nu există motive de casare sau de modificare a sentinței

pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul

recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 273 din 21 august

2003, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 aprilie 2004.