ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 83/2004

S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 258 din 1 iulie 2003 a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal, recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Timiș și intimatul reclamant O.A., nu s-au prezentat. Procedura completă. S-a referit că recurenta pârâtă – Casa Județeană de Pensii Timiș a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă. Cauza a rămas în pronunțare. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamantul O.A.

prin acțiunea din 3 iunie 2003 înregistrată la Curtea de Apel Timișoara – secția comercială și de contencios administrativ, a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Timiș și a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta să se anuleze Hotărârea acesteia cu nr. 7236/23 mai 2003 și obligarea acesteia să îi recunoască și să acorde drepturile prevăzute de art. 1 lit. c din Legea 189/2000. A precizat reclamantul susținerea acțiunii că familia sa a fost strămutată în anul 1940 din localitatea Pauleana, jud. Satu Mare, în localitatea Drăgoești, județul Suceava, iar în anul 1942, în perioada de strămutare a părinților, s-a născut reclamantul, astfel că refuzul pârâtei este nelegal. Instanța de fond sesizată, prin sentința nr. 258 din 1 iulie 2003 a admis acțiunea reclamantului, a anulat ca nelegală Hotărârea nr. 7236 și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre în care să i se recunoască drepturile prevăzute de art. 1 lit.”c” din Legea nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamantul fiind născut în perioada în care părinții săi au fost strămutați, are același statut, astfel că beneficiază de drepturile prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând casarea în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, criticând-o în esență pentru că instanța a aplicat și interpretat în mod greșit legea, nefiind strămutat în alt domiciliu din cel în care s-a născut reclamantul, după cum fiind născut după 21 luni de la strămutarea părinților, reclamantul nu a suferit persecuții etnice, astfel că nu poate beneficia ca părinții săi de statutul de refugiat.

Recursul este nefondat. Conform actelor dosarului, părinții reclamantului au fost strămutați în septembrie 1940 din localitatea Pauleana, județul Satu Mare, în localitatea Drăgoești, județul Suceava, iar la data de 18 iunie 1942 s-a născut reclamantul, recurenta necontestând statutul de refugiat pentru părinții reclamantului. Potrivit reglementării dispuse prin art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor Ordonanței Guvernului 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, prin persoană strămutată se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, precum și cele care au expulzate sau refugiate sau care au făcut obiectul unui de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Susținerile recurentei că reclamantul fiind născut în timpul refugiului nu și-a schimbat domiciliul sau că nu a suferit persecuții etnice, constituie o restrângere a drepturilor și finalității pe care legiuitorul prin lege le acordă persoanelor persecutate, care evident că au suferit traume psihice, fizice și greutăți materiale datorate izgonirii din proprietățile lor, suferințe pe care le-au îndurat în aceeași măsură cu minorii născuți în refugiu. A exclude de la beneficiul legii pe minorii care au avut de suferit alături de părinți, înseamnă a crea un statut discriminatoriu pentru aceștia, ceea ce nu este în concordanță cu scopul și spiritul urmărit de actele normative incidente speței. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sentința instanței de fond este judicios motivată și legală, pe cale de consecință urmând a se respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 258 din 1 iulie 2003 a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2004.