ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2673/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ, sub nr. 5932, reclamantul G.M. a

chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând anularea hotărârii

nr. 7613 din 30 iunie 2003 și obligarea de a-i acorda drepturile prevăzute de

art. 1 lit. c) din Legea nr. 189 /2000, ca persoană strămutată.

În motivarea acțiunii, s-a precizat

că părinții săi s-au refugiat din Ardealul de Nord, urmare a Dictatului de la Viena și s-au stabilit în București, iar nașterea sa s-a produs în această localitate, la 24

octombrie 1942.

Curtea de Apel Timișoara, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 359, pronunțată la 14

octombrie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 7613 din 30 iunie 2003

și a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să-i stabilească

drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că reclamantul s-a născut în București, unde părinții săi erau deja strămutați

din luna noiembrie 1940, având astfel domiciliu de persoană strămutată,

situație în care sunt aplicabile prevederile Legii nr. 189/2000 .

În ceea ce privește precizările emise

de pârâtă, instanța le-a considerat opinii lipsite de orice forță juridică, care

nu au legătură cu dispozițiile legale.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, invocând nelegalitatea acesteia,

în raport cu Precizările nr. 3423 din 26 septembrie 2002.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

analizând actele dosarului, urmează să constate că hotărârea pronunțată de

Curtea de Apel Timiș, este legală și temeinică.

Așa cum corect s-a reținut, este de

necontestat că reclamantul a avut domiciliu, imediat după naștere, la părinții

săi, deci domiciliu de persoană strămutată, că prevederile Legii nr. 189/2000

nu pot fi desprinse de dispozițiile C. fam., art. 100, referitor la domiciliul

minorului, precum și de prevederile art. 14 din Decretul nr. 31/1954.

Invocarea Precizărilor nr. 3423/2002,

emise de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, nu au

relevanță, ele se referă la alte situații juridice, decât cele în cauză.

Astfel fiind, urmează ca în

conformitate cu art. 312 C. proc. civ., să se respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 359 din 14 octombrie 2003

a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 iunie 2004.