ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 9014/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 12 decembrie 2003, reclamantul V.G. a solicitat anularea hotărârii nr. 8434 din 2 decembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Timiș și recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată, din motive etnice. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 35 din 20 ianuarie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 8434 din 2 decembrie 2003, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. e) din Legea nr. 189/2000.

Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut la data de 15 octombrie 1942, în localitatea Rogoz, raionul Beiuș, unde părinții acestuia erau refugiați, de la data de 1 septembrie 1940, ca urmare a aplicării Dictatului de la Viena și a dobândit prin naștere, statutul de refugiat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. e) din Legea nr. 189/2000 pentru acordarea drepturilor recunoscute de această lege. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând casarea hotărârii și respingerea acțiunii formulate de V.G. Recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea nr. 189/2000 și H.G.

nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților, iar intimatul nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și limitativ, prin dispozițiile legale menționate. Recursul este nefondat și urmează a fi respins. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c), a fost strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu. Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobată prin H.G.

nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate, și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. Cum strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal, instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui, la data retrocedării pământului românesc. Interpretarea dată de instanță, este legală și nu adaugă la lege. În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc.

civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 35 din 20 ianuarie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2004.