ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 84/2004

La apelul nominal s-a prezentat

intimatul-reclamant B.F. reprezentat de avocatul  I.D.

A lipsit recurenta-pârâtă Casa

Județeană de Pensii Timiș.

Procedura completă.

S-a referit că recurenta-pârâtă Casa

Județeană de Pensii Timiș a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă.

Avocatul I.D. a pus concluzii de

respingere a recursului, arătând că Legea nr.189/2000 a fost dată în completarea

Decretului-Lege nr.118/1990 care recunoaște copiilor născuți în timpul

deportării același statut cu cel al părinților deportați. Nu a solicitat

cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Asupra  recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Curtea de Apel Timișoara – Secția

contencios administrativ, prin sentința civilă nr.250 din 24 iunie 2003, a

admis acțiunea reclamantului B.F.; a anulat hotărârea nr.6913 din 19 aprilie

2003 emisă de Casa Județeană de Pensii Timiș și a obligat pârâta să emită o

nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar a

prevederilor art.1 lit.c din Legea nr.189/2000.

S-a reținut că, în luna octombrie 1040,

părinții reclamantului s-au refugiat din județul Satu Mare în localitatea

Scărișoara, județul Alba, iar în această localitate, la 23 noiembrie 1943 s-a

născut reclamantul, care beneficiază de dispozițiile art.1 lit.c din Legea

nr.189/2000.

Împotriva sentinței a declarat recurs

Casa Județeană de Pensii Timiș, reiterând aspectele invocate în hotărârea prin

care a respins cererea reclamantului, în sensul că acesta nu era născut la data

când s-au refugiat părinți și, deci, nu beneficiază de prevederile Legii

nr.189/2000.

Recursul este nefondat.

Potrivit art.2 din Normele pentru

aplicarea Ordonanței Guvernului nr.105/1999, aprobată și modificată prin Legea

nr.189/2000, cu modificările ulterioare,  beneficiază de prevederile art.1

lit.c din lege, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de

suferit persecuții din motive etnice, printre care și persoanele refugiate.

În raport de aceste dispozițiuni, prima

instanță a reținut corect că, reclamantul, fiind născut în perioada în care

părinții se aflau în refugiu, are statutul de refugiat, de la data nașterii (23

noiembrie 1943  și până la 6 martie 1945), beneficiind de facilitățile acordate

prin lege; aceasta, întrucât efectele negative ale refugiului s-au răsfrânt și

asupra nou născuților, nu numai asupra părinților.

În consecință, soluția adoptată de prima

instanță este legală și temeinică, iar  recursul nefondat, urmând să fie

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva

sentinței civile nr.250 din 24 iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială

și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 15 ianuarie 2004.