ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 84/2004

La apelul nominal s-a prezentat intimatul-reclamant B.F. reprezentat de avocatul I.D. A lipsit recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Timiș. Procedura completă. S-a referit că recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Timiș a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă. Avocatul I.D. a pus concluzii de respingere a recursului, arătând că Legea nr.189/2000 a fost dată în completarea Decretului-Lege nr.118/1990 care recunoaște copiilor născuți în timpul deportării același statut cu cel al părinților deportați. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr.250 din 24 iunie 2003, a admis acțiunea reclamantului B.F.; a anulat hotărârea nr.6913 din 19 aprilie 2003 emisă de Casa Județeană de Pensii Timiș și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar a prevederilor art.1 lit.c din Legea nr.189/2000. S-a reținut că, în luna octombrie 1040, părinții reclamantului s-au refugiat din județul Satu Mare în localitatea Scărișoara, județul Alba, iar în această localitate, la 23 noiembrie 1943 s-a născut reclamantul, care beneficiază de dispozițiile art.1 lit.c din Legea nr.189/2000.

Împotriva sentinței a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Timiș, reiterând aspectele invocate în hotărârea prin care a respins cererea reclamantului, în sensul că acesta nu era născut la data când s-au refugiat părinți și, deci, nu beneficiază de prevederile Legii nr.189/2000. Recursul este nefondat. Potrivit art.2 din Normele pentru aplicarea Ordonanței Guvernului nr.105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr.189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile art.1 lit.c din lege, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, printre care și persoanele refugiate.

În raport de aceste dispozițiuni, prima instanță a reținut corect că, reclamantul, fiind născut în perioada în care părinții se aflau în refugiu, are statutul de refugiat, de la data nașterii (23 noiembrie 1943 și până la 6 martie 1945), beneficiind de facilitățile acordate prin lege; aceasta, întrucât efectele negative ale refugiului s-au răsfrânt și asupra nou născuților, nu numai asupra părinților. În consecință, soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr.250 din 24 iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 15 ianuarie 2004.