ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 85/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 251 din 24 iunie 2003  Curtea de Apel Timiș, secția

comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de

reclamantul B.N., a anulat hotărârea nr. 6912/ 19 aprilie 2003 emisă de Comisia

de specialitate  din cadrul Casei Județene de Pensii Timiș, care a fost

obligată să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască acestuia calitatea de

beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea 189/2000.

Pentru

a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că reclamantul a fost

născut la data de 27 septembrie 1941 în comuna Scărișoara Veche jud. Alba unde

se aflau părinții săi, refugiați din localitatea de domiciliu Scărișoara Nouă,

județul Satu Mare, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate de autoritățile

ungare după Dictatul de la Viena, astfel că acesta are și el statutul de

refugiat ca și părinții săi.

Împotriva

acestei soluții a declarat recurs  Casa Județeană de Pensii Timiș susținând că instanța

de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, art. 1 lit. c din O.G.

nr. 105/1999 neprevăzând și copiii născuți în perioada refugiului părinților

lor, ca beneficiari ai drepturilor acordate.

Recursul

este nefondat.

Este necontestat

faptul că reclamantul s-a născut la data de 27 septembrie 1941 în localitatea

Scărișoara Veche, unde părinții se refugiaseră din localitatea de  domiciliu,

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Diktatul de la Viena.

Potrivit

prevederilor art.1 din O.G.nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000,

beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care

în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la

6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6

situații enumerate.

Din

interpretarea teleologică a prevederilor ordonaței, rezultă că obiectul cât și

scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în

perioada arătată, din motive etnice:

Având

în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se

bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât

persoana care a a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea

care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care

s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta

este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au

refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice

și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această

situație.

Or, în

cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care

părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a

suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit

familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că

legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au

fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive

etnice, rezultă și din  împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate

prin art.3 din O.G.nr.105/1999 și soțului supraviețuitor.

Deci,

dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului

supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele

persecuțiilor din motive etnice,  a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași

drepturi compensatorii copilul care fiind născut în perioada  refugiului, a

suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra

familiei sale ca urmare a persecuțiilor etnice.

Cu

această motivare, soluția Curții de apel este legală și temeinică, urmând ca

recursul să fie respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile

nr. 251 din 24 iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2004.