ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 85/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 251 din 24 iunie 2003 Curtea de Apel Timiș, secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamantul B.N., a anulat hotărârea nr. 6912/ 19 aprilie 2003 emisă de Comisia de specialitate din cadrul Casei Județene de Pensii Timiș, care a fost obligată să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască acestuia calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea 189/2000. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că reclamantul a fost născut la data de 27 septembrie 1941 în comuna Scărișoara Veche jud. Alba unde se aflau părinții săi, refugiați din localitatea de domiciliu Scărișoara Nouă, județul Satu Mare, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate de autoritățile ungare după Dictatul de la Viena, astfel că acesta are și el statutul de refugiat ca și părinții săi.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Timiș susținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, art. 1 lit. c din O.G. nr. 105/1999 neprevăzând și copiii născuți în perioada refugiului părinților lor, ca beneficiari ai drepturilor acordate. Recursul este nefondat. Este necontestat faptul că reclamantul s-a născut la data de 27 septembrie 1941 în localitatea Scărișoara Veche, unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Diktatul de la Viena. Potrivit prevederilor art.1 din O.G.nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonaței, rezultă că obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice: Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art.3 din O.G.nr.105/1999 și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuțiilor etnice. Cu această motivare, soluția Curții de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 251 din 24 iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2004.