ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 327/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 327/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin
sentința civilă nr.781 din 1 iulie 2003 Curtea de Apel Cluj, secția comercială
și de contencios administrativ a admis contestația formulată de reclamantul D.E.
și a anulat hotărârea nr. 9768/6 mai 2003 adoptată de Comisia de specialitate
din cadrul Casei Județene de Pensii Cluj, care a fost obligată să adopte o nouă
hotărâre prin care să-i recunoască acestuia statutul de refugiat pentru
perioada 23 decembrie 1941 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile legale
începând cu data de 1 mai 2003.
Pentru
a pronunța această soluție Curtea de apel a reținut, în esență, că reclamantul
a fost născut în perioada refugiului părinților săi, care și-au părăsit
localitatea de domiciliu din cauza persecuțiilor din motive etnice exercitate
de autoritățile ungare după încorporarea Ardealului de Nord în urma Diktatului
de la Viena, căpătând și el statutul de refugiat.
Împotriva
acestei soluții a formulat recurs Casa Județeană de Pensii care a susținut, în
esență, că instanța a dat o hotărâre fără temei legal, art. 1 lit.c) din O.G.
nr. 105 /1999 neenumerând printre beneficiarii acestui act normativ și copiii
născuți în refugiul părinților lor.
Recursul
este nefondat.
Este
necontestat faptul că reclamantul s-a născut la data de 23 decembrie 1941 în comuna
Raci, raionul Strehaia, unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu,
ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Diktatul de la Viena.
Potrivit
prevederilor art.1 din O.G.nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000,
beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care
în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la
6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6
situații enumerate.
Din
interpretarea teleologică a prevederilor ordonaței, rezultă că obiectul cât și
scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru
prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în
perioada arătată, din motive etnice:
Având
în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se
bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele
persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie
înțeleasă atât persoana care a a suferit acele persecuții în mod nemijlocit,
cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin
consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta
este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au
refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice
și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această
situație.
Or, în
cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care
părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a
suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit
familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Că
legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au
fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive
etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate
prin art. 3 din O.G.nr.105/1999 și soțului supraviețuitor.
Deci,
dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului
supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele
persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași
drepturi compensatorii copilul care fiind născut în perioada refugiului, a
suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra
familiei sale ca urmare a persecuțiilor etnice.
Cu
această motivare, soluția Curții de apel este legală și temeinică, urmând ca
recursul să fie respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile
nr. 781 din 1 iulie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios
administrativ, ca nefondat.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2004.