ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6973/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea atacată, sentința civilă nr. 33/2004, pronunțată în dosarul nr. 8306/2003, la data de 8 ianuarie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta N.V. și a anulat hotărârea nr. 12693 din 25 noiembrie 2003, emisă de Comisia de specialitate din cadrul Casei Județene de Pensii Cluj, care a fost obligată să-i recunoască acesteia, calitatea de refugiat, pentru perioada 15 ianuarie 1943 – 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor corespunzătoare, potrivit O.G.

nr. 105/1999, începând cu data de 1 decembrie 2003. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că reclamanta, a fost născută în perioada refugiului părinților săi, care au fost nevoiți să părăsească localitatea de domiciliu, din cauza persecuțiilor, exercitate de către autoritățile ungare, după Dictatul de la Viena, din motive etnice. Împotriva acestei soluții a formulat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând, în esență, că soluția instanței de fond este nelegală, copiii născuți în timpul refugiului părinților lor, nefiind enumerați de art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările ulterioare. Recursul este nefondat. Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la data de 15 ianuarie 1943, în orașul Buzău, unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice. Cu această motivare, soluția curții de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 33 din 8 ianuarie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Obligă recurenta-pârâtă, la plata sumei de 2.000.000 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2004.