ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6973/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin hotărârea atacată, sentința civilă

nr. 33/2004, pronunțată în dosarul nr. 8306/2003, la data de 8 ianuarie 2004,

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis

acțiunea formulată de reclamanta N.V. și a anulat hotărârea nr. 12693 din 25

noiembrie 2003, emisă de Comisia de specialitate din cadrul Casei Județene de

Pensii Cluj, care a fost obligată să-i recunoască acesteia, calitatea de

refugiat, pentru perioada 15 ianuarie 1943 – 6 martie 1945, cu acordarea

drepturilor corespunzătoare, potrivit O.G. nr. 105/1999, începând cu data de 1

decembrie 2003.

Pentru a pronunța această soluție, curtea

de apel a reținut, în esență, că reclamanta, a fost născută în perioada

refugiului părinților săi, care au fost nevoiți să părăsească localitatea de

domiciliu, din cauza persecuțiilor, exercitate de către autoritățile ungare,

după Dictatul de la Viena, din motive etnice.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând, în esență, că soluția instanței

de fond este nelegală, copiii născuți în timpul refugiului părinților lor,

nefiind enumerați de art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările ulterioare.

Recursul este nefondat.

Este necontestat faptul că

reclamanta s-a născut la data de 15 ianuarie 1943, în orașul Buzău, unde

părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor

etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea

că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și

soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor

etnice.

Cu această motivare, soluția curții

de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca

neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 33 din 8 ianuarie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă, la plata

sumei de 2.000.000 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 septembrie 2004.