ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3728/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința atacată cu recurs,

sentința civilă nr. 428/2003, pronunțată la data de 16 aprilie 2003 în dosarul

nr.,1390/2003, Curtea de Apel București, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul I.V. și a anulat

hotărârea nr. 6904 din 22 ianuarie 2003, adoptată de Comisia de specialitate

din cadrul Casei Județeane de Pensii Cluj, care a fost obligată să-i acorde

drepturile acestuia prevăzute de O.G. nr. 105/1999, pentru perioada de refugiu

cuprinsă între 16 august 1944 și 6 martie 1045, începând cu data de 1 noiembrie

2002.

Pentru a pronunța această soluție,

curtea de apel a reținut, în esență, că reclamantul s-a născut la data de 16

august 1944, în localitatea Someșul Cald, unde părinții săi se refugiaseră din

localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor exercitate asupra lor, din

motive etnice, de către autoritățile maghiare, după ocuparea Ardealului de Nord

în urma Dictatului de la Viena.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând, în esență, că instanța de fond

a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile legale în materie, copiii

născuți în perioada refugiului sau strămutării părinților lor, nefiind

enumerați ca beneficiari de drepturi compensatorii, de art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999.

Recursul este nefondat.

Este necontestat că reclamantul s-a

născut la data de 16 august 1944, în localitatea Someșul Cald, unde părinții se

refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate după Dictatul de la Viena.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei

ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții

etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că

reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași

consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare

a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr.

105/1999, și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care, fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuțiilor

etnice.

Cu această motivare, soluția curții

de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca

neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 428 din 16 aprilie 2003

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 noiembrie 2003.