ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3122/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3122/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 256/2003,
pronunțată la data de 20 martie 2003 în dosarul nr. 1159/2003, Curtea de Apel
Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea
formulată de D.V. și a anulat hotărârea nr. 6857 din 21 ianuarie 2003, adoptată
de Comisia de specialitate din cadrul Casei Județene de Pensii Cluj, care a
fost obligată să-i recunoască statutul de refugiat pentru perioada 12 ianuarie
1943 – 6 martie 1945 și începând cu data de 1 ianuarie 2003, să-i acorde
drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999.
Pentru a pronunța această soluție,
Curtea de apel a reținut, în esență, că reclamantul s-a născut la data de 12
ianuarie 1943 în orașul Sibiu, unde părinții săi se aflau refugiați din
localitatea de domiciliu, orașul Cluj, ca urmare a persecuțiilor exercitate
asupra lor din motive etnice, după cedarea Ardealului de Nord prin Dictatul de
la Viena, având astfel statutul părinților săi.
Împotriva acestei soluții a formulat
recurs Casa Județeană de Pensii Cluj susținând, în esență, că prevederile art.
1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 și ale art. 2 din H.G. nr. 127/2002, nu includ
și categoria persoanelor născute în localitățile de refugiu, asupra cărora nu
au fost exercitate persecuții.
Recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că reclamantul
s-a născut la data de 12 ianuarie 1943 în orașul Sibiu, județul Sibiu, unde
părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor
etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art. 1 din
O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile
prezentei ordonanțe persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor
instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a
suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.
Din interpretarea teleologică a
prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul, cât și scopul reglementării îl
constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite
de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din
motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a
urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,
cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate
din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana
care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au
suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au
răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au
născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,
ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate
consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este necontestat că
reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți
să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe
nefavorabile și prejudicii, pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a
persecuțiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde
drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de
suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din
împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr.
105/1999 și soțului supraviețuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înțeles să
acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit
persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori
trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care, fiind
născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele
nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor
etnice.
Cu această motivare, soluția Curții
de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca
neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 256 din 20 martie 2003
a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca
nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 9 octombrie 2003.