ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3443/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 204/2003 pronunțată la data de 12 martie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul S.V., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj și a dispus anularea hotărârii nr. 6916 din 22 ianuarie 2003 adoptată de Comisia de aplicare a O.G.

nr. 105/1999, pârâta fiind obligată să-i recunoască reclamantului, statutul de refugiat pentru perioada 25 decembrie 1943 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 februarie 2003. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că reclamantul s-a născut la data de 25 decembrie 1943, dobândind calitatea de refugiat pe care o aveau părinții săi, refugiați din Chișinău, în Timișoara, împreună cu fratele reclamantului, S.E., urmare a persecuțiilor etnice exercitate asupra lor după cedarea Ardealului de Nord, prin Dictatul de la Viena, astfel că a căpătat și el statutul de refugiat. Împotriva acestei soluții a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj susținând, în esență, că instanța de fond a aplicat greșit legea, copiii născuți în perioada refugiului părinților lor, nefiind enumerați de art. 1 din O.G.

nr. 105/1999. A mai susținut că instanța nu a ținut seama de H.G. nr. 127/2002. Pentru ca o persoană să dobândească calitatea de refugiat în sensul acestui act normativ, este necesar ca datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă, să-și schimbe domiciliul în altă localitate, or, intimatul nu și-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea Timișoara. De asemenea, intimatul nu a suferit persecuții din motive etnice, localitatea Timișoara aparținând Statului român. Recursul este fondat. Potrivit O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice și care se află în una din cele 6 situații enumerate.

Legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români care au avut de suferit persecuții exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată fiind înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, din această categorie făcând parte copiii care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții etnice. Or, din actele și lucrările dosarului rezultă fără putință de tăgadă că reclamantul s-a născut în localitatea Timișoara la 25 decembrie 1945, în afara perioadei de 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, pentru care Legea nr. 189/2000 acordă drepturi celor persecutați din motive etnice.

Cum reclamantul s-a născut după această dată, nu se încadrează în prevederile legii, motiv pentru care recursul se vădește fondat, iar sentința pronunțată, netemeinică și nelegală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 204 din 12 martie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2003.