ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 519/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată  la 2 iulie 2003 la Curtea de  Apel Cluj,. secția

comercială și de  contencios administrativ,  reclamantul C.I.  a solicitat

desființarea hotărârii nr. 10363 din 28 nai 2003 emisă de  Casa Județeană de Pensii

Cluj, în sensul de a fi obligată pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 întrucât are calitatea de

persoană refugiată, fiind născut în refugiu.

Prin

sentința  civilă nr. 886 din 22 iulie 2003 Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de  contencios administrativ a admis acțiunea reclamantului,

astfel  cum a fost formulată.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond,  a reținut, în esență, că

reclamantul are calitatea de refugiat pentru perioada cuprinsă între data

nașterii 19 martie 1942 și data încetării refugiului, întrucât  fiind dovedită

situația de refugiați a pârâților reclamantului și acesta,  minor fiind, a  avut

această situație. Instanța a  avut în vedere faptul că dispozițiile legale aplicabile

persoanelor strămutate nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor

născute în refugiu de la acordarea  drepturilor bănești.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând

casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.

Recurenta

a susținut că instanța de fond nu a  avut în vedere prevederile H.G. nr. 127/2002.

Pentru

ca o persoană să dobândească calitatea de refugiat în sensul acestui act

normativ, este necesar ca datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă,

să își schimbe domiciliul în altă localitate.

Or,

contestatorul nu și-a schimbat  domiciliul, fiind născut în București și nu a

suferit persecuții din motive etnice, localitatea București aparținând

Statului Român. Mai înainte de soluționarea în fond a recursului, Curtea a

invocat din oficiu excepția de tardivitate a prezentului recurs constatând că

recurenta nu a respectat dispozițiile art. 301 C. proc. civ., potrivit cărora

termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu

dispune altfel.

Din

actele dosarului rezultă  că hotărârea a fost comunicată recurentei la 29 iulie

2003   iar recursul a fost declarat la 15 august 2003, după  împlinirea

termenului de 15 zile prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de  atac.

In

consecință, Curtea va respinge ca tardiv  recursul declarat de Casa Județeană

de Pensii Cluj.

In baza

art. 274 C. proc. civ. recurenta va fi obligată să plătească intimatului

cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 394.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile

nr. 886 din 22 iulie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de

contencios administrativ, ca tardiv declarat.

Obligă

recurenta să-i plătească intimatului C.I. suma de 394.000 lei cheltuieli de

judecată.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  10 februarie 2004.