ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3338/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 21 februarie 2003, reclamantul C.O. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 7020 din 23 ianuarie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative indicate, fiind născut în timpul refugiului părinților săi.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 314 din 1 aprilie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a obligat pârâta să-i emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat, în condițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pe perioada 8 octombrie 1942 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile cuvenite de lege, începând cu data de 1 februarie 2003. Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj. În susținerea recursului, pârâta a reiterat apărările formulate în prima fază procesuală, susținând, în esență, că intimatul-reclamant nu poate beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000m pentru că nu i se poate atribui statutul de refugiatm deoarece pentru a fi în această situațiem era necesar ca acesta să își fi schimbat domiciliul, ca urmare a persecuțiilor etnice.

Or, născut fiind în localitatea Reșița, care aparținea Statului român, nu a suferit persecuții etnice și nu și-a schimbat domiciliul. Critica formulată este neîntemeiată. Este necontestat faptul că reclamantul s-a născut la data de 8 octombrie 1942, în localitatea Reșița, raionul Reșița, unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării, îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca, de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G.

nr. 105/1999, și soțului supraviețuitor. Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori, trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate urmările nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, datorită persecuțiilor etnice. Cu această motivare, soluția Curții de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat, conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 314 din 1 aprilie 2003, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2003.