ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2035/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2035/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.
6208/2002, reclamantul P.A., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii
Cluj, a solicitat anularea hotărârii nr. 4737 din 25 octombrie 2002, emisă de
pârâtă și obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999,
aprobată prin Legea nr. 189/2000, ca persoană născută în timpul refugiului.
Prin sentința nr. 612 din 18
decembrie 2002, s-a admis acțiunea, s-a anulat hotărârea nr. 4737 din 25
octombrie 2000, emisă de pârâtă și a fost obligată Casa Județeană de Pensii
Cluj, să recunoască reclamantului, statutul de refugiat pentru perioada 10
februarie 1942 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunța astfel, instanța a
avut în vedere:
În cauză, s-a dovedit situația de
refugiați ai părinților reclamantului.
Reclamantul s-a născut în refugiu,
la 10 februarie 1942, având în mod firesc același domiciliu cu părinții.
Cum în această situație cetățenii
români au suferit prejudicii, prin noul statut, pentru motive de echitate, nu
se poate aplica un tratament discriminatoriu a celor născuți în perioada
refugiului, statul aplicând regimul de protecție, în mod egal, pentru toți
cetățenii.
Împotriva sentinței a formulat
recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o astfel:
Legea nr. 189/2000, în art. 1 și
H.G. nr. 127/2002, în art. 1 și 2, prevăd în mod expres și limitativ,
categoriile de persoane care beneficiază de drepturile conferite, astfel că
instanța de fond a admis acțiunea fără temei legal.
Pentru ca o persoană să dobândească
statutul de refugiat, este necesar ca datorită persecuțiilor etnice la care a
fost supusă, să-și schimbe domiciliul în altă localitate, ceea ce nu s-a
întâmplat, fiind născut în orașul Turda, care a aparținut la acea dată,
statului român.
Analizându-se actele și lucrările
dosarului, constată următoarele:
Este adevărat că în actele normative
citate sunt enumerate expres persoanele care beneficiază de statutul de
refugiat, însă cei născuți în refugiu nu au fost excluși de la beneficiul
legii.
Chiar dacă plecarea din localitatea
de domiciliu a părinților s-a datorat persecuțiilor etnice, nu se poate susține
că în localitatea de refugiu nu au suferit privațiuni, ca urmare a refugiului
din Nordul Transilvaniei, privațiuni ce s-au răsfrânt și asupra copiilor.
Este neîndeoielnic faptul că cei
născuți în perioada refugiului, se bucură de același tratament juridic ca și
părinții lor, fiind realizată în acest mod egalitatea de tratament pentru toți
cetățenii, ținându-se cont de principiul echității.
Constatându-se față de cele
menționate mai sus că nu sunt motive care să ducă la casare, se va respinge
recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 612 din 18 decembrie
2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,
ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 27 mai 2003.