ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1686/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

5516/2002, reclamantul L.V., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii

Cluj, a solicitat anularea hotărârii nr. 908 din 9 iulie 2002 emisă de pârâtă,

în sensul de a fi obligată Casa Județeană de Pensii să-i acorde drepturile prevăzute

de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea

de persoană refugiată, fiind născut în timpul refugiului.

Prin sentința civilă nr. 500 din 14

noiembrie 2002, s-a admis acțiunea, s-a dispus anularea hotărârii nr. 908 din 9

iulie 2002, a obligat-o pe pârâtă să acorde reclamantului drepturile prevăzute

de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și Legea nr. 367/2001,

pentru perioada 8 aprilie 1943 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 aprilie

2001.

Pentru a pronunța astfel, instanța a

avut în vedere:

S-a dovedit situația de refugiați a

părinților reclamantului, astfel încât reclamantul fiind minor, a avut aceeași

situație.

S-a avut în vedere și faptul că

dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în mod

imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu, de la acordarea

drepturilor bănești.

Împotriva sentinței a declarat

recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o astfel:

Deși Legea nr. 189/2000, art. 1 și

H.G. nr. 127/2002, art. 1 și 2, prevăd categoriile de persoane care beneficiază

de aceste drepturi, instanța de fond a admis cererea intimatului fără temei

legal.

Pentru condiția de refugiat este

obligatorie, conform H.G. nr. 127/ 2002, schimbarea domiciliului, ori intimatul

s-a născut în localitatea de refugiu și nu a suferit persecuții etnice,

localitatea Sibiu aparținând statului român.

Fiind stabilite imperativ și

limitativ categoriile de persoane beneficiare de drepturile reclamate, în mod

eronat a fost admisă acțiunea.

Analizându-se actele și lucrările

dosarului, constată:

În mod judicios instanța de fond a

constatat faptul că cei născuți în refugiu nu sunt excluși de la beneficiul

Legii nr. 105/1999, întrucât nu există o prevedere legală în acest sens.

Părinții fiind refugiați, iar

copilul fiind născut în localitatea de refugiu, a avut același domiciliu, fiind

supus aceluiași regim. Împrejurarea că nu a fost strămutat dintr-o localitate

în alta, este irelevantă, atâta vreme, cât la momentul strămutării părinților

nu era născut.

În plus, așa cum a menționat

instanța de fond, motive de echitate justifică aplicarea unui tratament comun

părinților refugiați și celor născuți în refugiu.

Constatându-se recursul nefondat, se

va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 500 din 14 noiembrie

2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 mai 2003.