ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1686/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 5516/2002, reclamantul L.V., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, a solicitat anularea hotărârii nr. 908 din 9 iulie 2002 emisă de pârâtă, în sensul de a fi obligată Casa Județeană de Pensii să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, fiind născut în timpul refugiului. Prin sentința civilă nr. 500 din 14 noiembrie 2002, s-a admis acțiunea, s-a dispus anularea hotărârii nr. 908 din 9 iulie 2002, a obligat-o pe pârâtă să acorde reclamantului drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și Legea nr. 367/2001, pentru perioada 8 aprilie 1943 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 aprilie 2001. Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere: S-a dovedit situația de refugiați a părinților reclamantului, astfel încât reclamantul fiind minor, a avut aceeași situație. S-a avut în vedere și faptul că dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu, de la acordarea drepturilor bănești. Împotriva sentinței a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o astfel: Deși Legea nr. 189/2000, art. 1 și H.G. nr. 127/2002, art. 1 și 2, prevăd categoriile de persoane care beneficiază de aceste drepturi, instanța de fond a admis cererea intimatului fără temei legal.

Pentru condiția de refugiat este obligatorie, conform H.G. nr. 127/ 2002, schimbarea domiciliului, ori intimatul s-a născut în localitatea de refugiu și nu a suferit persecuții etnice, localitatea Sibiu aparținând statului român. Fiind stabilite imperativ și limitativ categoriile de persoane beneficiare de drepturile reclamate, în mod eronat a fost admisă acțiunea. Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată: În mod judicios instanța de fond a constatat faptul că cei născuți în refugiu nu sunt excluși de la beneficiul Legii nr. 105/1999, întrucât nu există o prevedere legală în acest sens. Părinții fiind refugiați, iar copilul fiind născut în localitatea de refugiu, a avut același domiciliu, fiind supus aceluiași regim.

Împrejurarea că nu a fost strămutat dintr-o localitate în alta, este irelevantă, atâta vreme, cât la momentul strămutării părinților nu era născut. În plus, așa cum a menționat instanța de fond, motive de echitate justifică aplicarea unui tratament comun părinților refugiați și celor născuți în refugiu. Constatându-se recursul nefondat, se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 500 din 14 noiembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2003.